Scrisoarea din feb. 1462

Pe 11 februarie 1462, Vlad Tepes a trimis o scrisoare catre regele ungar – Matei Corvin. Aceasta a fost pastrata pana-n zilele noastre si ne ofera mai multe amanunte interesante cu privire la relatiile dintre Corvin si vasalul sau, dar si cu privire la razboiul purtat de Dracula impotriva Cuceritorului Constantinopolului.
Nu pomeneste de cei 500 de tineri ceruti de sultanul in anul 1459, anul in care Vlad a refuzat sa plateasca tributul, acest amanunt fiind descoperit ulterior in cronicile lui Chalkokondyles – un apropiat al sultanului ce a consemnat numeroasele razboaie purtate de acesta din urma, de cele mai multe ori scriind chiar de pe front!
Drept catalizator ar razboiului dintre Valahia si Imperiul Otoman este prezentat refuzul de a plati tributul. Un alt cronicar al vremii – Doukas – ne precizeaza suma de 10.000 de ducati de aur, reprezentand tributul pe 3 ani si dobanzi.

Cateva dintre lucrurile ce ne sar in atentie la o lectura atenta a scrisorii sunt:
§ Vlad furnizase de-a lungul anilor informatii vecinilor sai, deci putem presupune ca Matei Corvin s-a putut concentra pe luptele sale politice interne, pentru coroana imperiala, simtindu-se protejat din partea de S-E.
In timpul domniei lui Vlad Tepes, turcii nu se bucurau de libera trecere pe teritoriul valah, astfel ca turcii nu puteau sa intreprinda incursiuni in Transilvania.
§ Vlad nu a fost obligat sa se casatoreasca in timpul prizonieratului, asa cum unii dintre istorici au presupus. Voievodul nu numai ca era de acord cu aceasta uniune, dar purta discutii cu regele ungar pe aceasta tema inca din 1461, daca nu si de mai inainte.
Iscoadele otomane il informasera pe sultan, iar acesta se temea de aceasta eventualitate deoarece in acea vreme aliantele ce aveau la baza casatorii in randul aristocratiei erau considerate inca a fi aliante durabile.
In mintea sultanului o asemenea uniune putea sa insemne inglobarea Valahiei in Imperiul Austro-Ungar [cel putin intr-un viitor nu atat de indepartat] .
Stim ca ceremonia a avut loc in 1463, cel mai probabil la Buda, dar nu stim imprejurarile exacte si nici identitatea mireseil. S-a speculat ca era fie o verisoara a lui Corvin, fie o aristocrata influenta [fiica unui magnat ungar din anturajul extrem de exclusivist al regelui].
§ Vlad a numarat in jur de 24.000 de victime [turci si bulgari], fara a pune la socoteala oamenii care au pierit in casele cuprinse de flacari.
Cronicile ce cuprindeau marturiile capeteniilor armatei valahe sustin ca acestia primisera ordin de la Dracula pentru a cruta crestinii din asezarile respective.
§ Voievodul era constient ca sultanul avea sa porneasca impotriva sa asa ca il ruga pe Matei sa-i trimita macar o parte din armata sa. Atragea de asemenea atentia ca daca Valahia era cucerita, armatele otomane aveau sa se napusteasca asupra Ungariei.
§ Tepes declara ca razboiul era oricum deja inceput si cerea ajutor numeric oricat de neinsemnat pana la Sf. Gheorghe [23 aprilie]. De asemea formularea ne poate duce cu gandul la cruciade pe care papalitatea se straduia sa le demareze pe fronturile de lupta.
╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Scrisoarea din feb. 1462 [citat]

Prea-Inaltate Doamne, milostiv noua.

In alte scrisori ti-am fost scris Mariei Tale cum Turcii, dusmanii cei prea-cruzi ai Crucii lui Hristos, trimisera la noi solii lor cei mari ca sa nu mai tinem pacea si legatura facuta intocmita intre Maria Ta si noi sa nu mai serbam nunta, ci sa ne alipim numai de dansii si sa mergem la Poarta Imparatului aceluia al Turcilor, adeca la Curtea lui, iar, daca nu ne vom lasa de pacea si de legatura si de nunta Mariei Tale, nici Turcii nu vor tine pacea cu noi.
Mai trimisesera si pe un sfetnic de frunte al Imparatului turcesc, anume Hamza-beg de Nicopol, ca sa hotarasca granita la Dunare, pentru ca, daca acel Hamza-beg, ar putea sa ne aduca in vreun chip, cu siretenii, ori pe credinta, ori cu alt mestesug, la Poarta, bine, iar, de unde nu, sa caute a ne prinde si a ne duce prins.
Dar, cu indurarea lui Dumnezeu, pe cand mergeam spre hotarul acela, am aflat despre siretenia si viclesugul lor, si noi am fost aceia care am pus mana pe acel Hamza-beg, in Tinutul si in Tara Turceasca, supt o cetate ce i se zice Giurgiul: deschizand Turcii cetatea la strigatele oamenilor nostri, cu gand ca sa intre numai ai lor, ai nostrii, amestecandu-se cu dansii, au intrat si au dobandit cetatea. Pe care am si ars-o indata. Si am ucis oamenii si femeile, mari si mici, cari locuiau de la Oblucita si Novoselo, unde se varsa Dunarea in Mare, pana la Rahova, care se afla chiar langa Chilia, din jos, si pana la locurile Samovit si Ghighen (Ghighiul bulgaresc), in numar de 23.884 de Turci si de Bulgari, fara de cei ce au ars prin case sau ale caror capete n`au fost infatisate dregatorilor nostri.
Maria Ta sa stii ca deocamdata acestea le-am savarsit in paguba lor, a celor cari ne tot indemnau cu staruintele lor sa lasam pe crestini si sa ne dam de partea lor. Deci sa stii, Maria Ta, ca am calcat pacea cu dansii, nu pentru vre-un folos al nostru, ci pentru cinstea Mariei Tale si-a Sfintei Coroane a Mariei Tale si pentru pastrarea Crestinatatii intregi si pentru intarirea legii catolice. Ceia ce vazand ei ca am facut, si-au parasit galcevurile si certurile pe care le aveau pana acum in orice parte, si de spre tara si Coroana cea Sfanta a Mariei Tale si de spre toate celelalte parti, si si-au aruncat toata turbarea asupra-mi.
Cum se va deschide vremea, adeca primavara, au de gand sa vie dusmaneste, cu toata puterea lor. Insa vaduri n`au, caci si vadurile lor la Dunare, afara de Vidim, am pus sa le arda, sa le nimiceasca si sa le faca pustii. Pentru ca pe la vadul Vidinului nu prea pot sa ni strice, ci ei vor sa-si aduca vasele de la Tarigrad si Galipole, pe Marea, in Dunare.
Deci Maria Ta, milostive doamne, daca voia Mariei Tale este sa ai lupta cu dansii, atunci strange-ti toata tara si tot poporul de oaste, si calarii si cei de pe jos, adu-i in aceasta Tara-Romaneasca a noastra si binevoieste sa te bati aice cu dansii.
Iar, daca nu vrei sa vii Maria Ta insuti, atunci fii bun de-ti trimete oastea intreaga in partile ardelene ale Mariei Tale, inca de la Sf. Gheorghe. Daca Maria Ta nu vrei sa-ti dai insa toata oastea, atunci da numai cat ti-e voia, macar Ardealul si Secuimea. Ci, daca Maria Ta voiesti sa dai vre-un ajutor, atunci Maria Ta sa fii bun a nu ne zabovi, ci sa ni spui cu adevarat gandul Mariei Tale.
Pe omul nostru, care aduce scrisoarea, de data aceasta sa nu-l intarzii, ma rog, Maria Ta, ci sa mi-l trimeti indarat, indata si iute. Pentru ca nici cu un chip nu voim sa lasam in drum ce am inceput, ci sa ducem lucrul la capat. Caci, daca Dumnezeu cel atotputernic va asculta rugaciunile si dorintele crestinilor si-si va apleca auzul cu bunavointa spre rugaciunile sarmanilor sai si ni va da astfel de biruinta impotriva paganilor, dusmani ai Crucii lui Hristos, va fi cea mai mare cinste si folos si ajutor sufletesc pentru Maria Ta si Sfanta Coroana a Mariei Tale si pentru toata Crestinatatea cea adevarata.
De oare ce nu voim sa fugim inaintea salbataciei lor, ci sa avem, in orice chip, lupta cu dansii. Iar, daca vom ajunge, fereasca Dumnezeu, la un capat rau, si va pierii terisoara noastra aceasta, nici Maria Ta nu vei avea folos si inlesnire de asa ceva, pentru ca vai fi spre paguba Crestinatatii intregi. De alminterea, sa crezi ce-ti va spune acest om al nostru, Radu Farma, ca si cum am grai noi de fata cu Maria Ta.

Din cetatea Giurgiului (?), 11 Februar 1462

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Prizonieratul la Visegrad

In toamna lui 1462 Matei Corvin a ales sa-i recunoasca domnia lui Radu cel Frumos si l-a luat pe Vlad Tepes cu el in Ungaria. Exista mai multe variante cu privire la ce s-a intamplat in momentul capturarii, dar cert este ca Vlad a fost dus la Buda si a fost mai apoi tinut in regim de detentie la Visegrad.
Nu era intemnitat, de altfel el convietuia cu sotia sa si exista mai multe indicii in documentele de origine maghiara care sugereaza ca-n decursul anilor cat a fost retinut pe langa curtea lui Corvin, Vlad a avut pana la 5 copiii [fete] cu noua sa sotie.
Nu stim nici cum a reusit Matei sa-i subjuge vointa; nu a vrut sa evadeze, caci daca si-ar fi dorit cu adevarat libertatea imi este greu sa cred ca ar fi esuat intr-o incercare de a evada cunoscand personalitatea indarjita si cat de initiat era in arta razboiului.

Pentru a se justifica in fata lui papa Pius al II-lea, care ii trimisese sume importante e bani pentru a finanta porrnirea unei cruciade impotriva sultanului, Matei a profitat de toate povestile care circulau in acea perioada in Transilvania.
In plus a fabricat o scrisoare pe care a pretins ca au interceptat-o iscoadele sale si a folosit-o pentru a-i fae pe europeni sa creada ca Vlad Tepes se pregatea sa tradeze crestinatatea si sa-l ajute pe sultan sa-l prinda pe regele ungar intr-o capcana.
Fragmente ale acestei scrisori se regasesc in lucrarea autobiografica a papei, aparuta in vara lui 1463. Daca papa nu a crezut minciunile prezentate in fituica [scrisa probabil de un negustor sas in Brasov], macar s-a prefacut si l-a zugravit pe Dracula folosind „culorile” din scrisoare.
Pentru a se asigura ca regii europeni ce deja fusesera de acord sa porneasca intr-o cruciada impotriva paganilor nu se vor intoarce impotriva sa periclitand coroana pe care atat de greu o obtinuse de la habsburgi, Matei a folosit tiparul [ce se dezvolta in Germania] pentru a scoate o culegere a celor mai groaznice povesti pe care le adunase impotriva lui Vlad.
Lasand mana libera sasilor sa-si exprime frustrarile legate de Dracula, incurajand exagerarile si avand grija sa treaca cat mai mult timp sub tacere victoria pe care tocmai o obtinuse [chiar daca doar pe jumatate] dupa retragerea sultanului din Valahia, Matei a avut grija sa manipuleze opinia publica -caci despre asta este vorba chiar daca la un nivel elementar- si sa se puna pe sine intr-o lumina mai buna.
Cand a fost eliberat, 13 ani mai tarziu, Vlad a jucat rolul unui general in armata lui Corvin pentru o perioada destul de indelungata [2-3 ani], pana sa urce din nou pe tronul tatalui sau in 1476.

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Strategia de domnie [masuri externe]

In 1457 Vlad l-a ajutat pe varul sau sa preia tronul Moldovei, incheind astfel o alianta cu Stefan cel Mare, camaradul sau din adolescenta. Istoria ne dovedeste insa ca Tepes avea sa fie tradat de varul sau intr-unul din cele mai grele momente.

In incercarea de a-i ajuta pe negustorii valahi sa-si mareasca veniturile, a decis sa inchida drumurile sasilor ce se bucurau de libera trecere pana in acel moment. Le-a permis acestora sa participe cu marfurile lor [in volume mari, un fel de en-gros contemporan] in trei targuri de la granita, denumite in documente „orase depozit”: Targoviste, Campulung si Targsor.
De aici negotul in Valahia avea sa fie facut numai de vanzatorii locali.
Obijnuiti cu schimbarile dese de domnitori, de care de altfel nu erau straini, sasii au decis sa ignore ordinele date de Vlad, asa ca acesta din urma si-a trimis corpul personal [militar] pe urmele lor.
Acest corp era o noutate pentru valahi si reprezenta garda personala a voievodului. Deoarece observase modul in care actionau ienicerii din slujba sultanului, a adaptat forma de organizare si a angajat mercenari ce ii raspundeau lui in mod direct. Asemeni ienicerilor, acesti soldati erau caliti in „arta” razboiului si alcatuiau elita armatei. Pentru a se asigura ca nu-l vor trada, Vlad le permitea sa fure din asezarile inamice pe care le atacau in timpul incurziunilor.
Sasii prinsi pe drumurile valahe au fost trasi in teapa, iar avutiile pe care le aveau asupra lor confiscate.
La scurt timp dupa acest episod, Matei Corvin a primit scrisori disperate din partea sasilor din Brasov si Sibiu, in care acestia se plangeau ca fusesera atacati de Vlad. Ceea ce au „uitat” sa mentioneze insa, este faptul ca Tepes le ceruse in prealabil sa renunte la a-i mai adapostii pe pretendentii la tronul sau.
Refuzul sasilor de a-i exila pe oponentii sai a dus la incursiuni in tara Barsei [regiunea de langa Brasov] si in regiunea Amlasului [langa Sibiu]! S-au inregistrat numeroase victime si pagube materiale.

Vlad a continuat sa plateasca tribut pana-n 1459, cand sultanul a cerut 500 de tineri pentru contingentele sale de ieniceri.
Acest lucru era fara precedent in cazul Tarii Romanesti sub domnia lui Vlad Tepes, pentru ca aceasta cerinta era specifica numai pasalacurilor turcesti, iar Valahia isi pastrase autonomia. Plateau doar o suma calculata in functie de productia anuala.

 Aceasta „livrare” de tineri baieti echivala cu integrarea tarii in structurile politice si administrative otomane, adica insemna ocupatie. Insa Tara Romaneasca, chiar daca platea tribut, isi pastrase pana atunci autonomia interna; boierii ii alegeau pe domni, iar populatia isi practica fara restrictii propria religie. Turcii nu aveau dreptul sa se stabileasca permanent, sa posede locuinte, sa cumpere pamant sau sa construiasca moschee pe acest teritoriu. Singurii straini tolerati erau germanii si ungurii catolici, dar acestia traiau in comunitati inchise si le era interzis sa practice orice prozelitism religios. In schimb, ortodocsii, cum erau grecii, slavii meridionali sau albanezii, erau bine-veniti. Numai tiganii aveau statutul de robi si adoptau religia majoritatii populatiei.

[pag. 190, „Dracula” de Matei Cazacu

Aveau sa treaca insa inca 3 ani pana la izbucnirea razboiului dintre Vlad Tepes si Cuceritorul Constantinopolului.

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Strategia de domnie [masurile interne]

Considerand ca nu este suficient de puternic pentru a se angaja intr-o lupta cu sultanul, Vlad s-a vazut nevoit sa plateasca tribut.
A folosit timpul astfel abtinut pentru a se debarasa de tradatori si a se organiza. A fortificat Targovistea si a construit cetatea de la Poienari.
Cunoscand firea nestatornica a boierilor si-a schimbat sfatul domnesc inconjurandu-se cu oameni noi ce se dovedisera loiali lui.
Deoarece in timpul ceremoniei de incoronare care a avut loc la Curtea de Arges boierii au fost nevoiti sa depuna juramantul de credinta, a avut posibilitatea de a porunci executarea imediata a boierilor ce-l criticau fatis.
Se crede ca juramantul de credinta avea urmatoarea forma:

Jurati voi pe aceasta sfanta Evanghelie si pe Sfanta Cruce sa fiti intr-un cuget si intr-un gand cu domnul [Vlad] voievod, fiul lui [Vlad] voievod, sa-l ascultati si sa-i fiti credinciosi, pe fata si in taina, fara sa-i ascundeti vreo taina, atata timp cat va trai el si veti trai si voi si sa nu-lk tradati nici sa uneltiti impotriva lui. Daca il tradati, daca uneltiti impotriva lui, daca nu-i sunteti credinciosi, veti fi afurisiti si respinsi de Sfanta Treime si de cele sapte sinoade; si ceeace s-a intamplat zidurilor Ierihonului, Sodomei si Gomorei, lui Iuda si lui Arie vi se va intampla si voua; si veti avea soarta lui Ana si a lui Caiafa si a celor care au rastignit pe Hristos.

[preluat din „Dracula” de Matei Cazacu, pag. 128]

Boierii ce s-au declarat de la bun inceput impotriva sa au fost trasi in teapa impreuna cu tot neamul lor, iar altii au fost „crutati” fiind folositi la muncile silnice in folosul domnitorului. Tuturor le-au fost confiscate averile.
Se crede ca pentru a-i atrage in capcana pe toti potentialii tradatori a recurs la urmatorul siretlic:

I-a poftit in propria casa pe toti boierii mici si mari din tara sa; cand ospatul s-a incheiat, s-a intors catre cel mai batran si l-a intrebat de cati voievozi sau domni care au stapanit in acea tara isi aminteste. Acela i-a spus ce stia; i-a iscodit si pe ceilalti, tineri si batrani, si l-a intrebat pe fiecare de cati isi aminteste. Unul a zis cincizeci, altul treizeci, unul douazeci, altul doisprezece, si nici unul nu era atat de tanar incat sa-si aminteasca [mai putin de] sapte. Atunci a pus sa fie trasi in teapa toti acesti boieri, care erau in numar de cinci sute.

[preluat din „Dracula” de Matei Cazacu, pag. 166]

Fragmentul face parte dintr-o povestire germana, iar cifrele sunt evident exagerate, dar aceasta scena a fost recunoscuta chiar si-n letopisetul Tarii Romanesti [revizuita si tradusa in romana in sec. XVII], adaugandu-se cateva detalii privind motivatia psihologica si modul in care boierii au fost trimisi la „munca in folosul comunitati”.

Vlad voevod Tepelus.
Acesta au facut cetatea de la Poenari si au facut si sfanta manastire da la Znagov. Mai facut-au un lucru cu orasanii da la Targoviste pentru caci dovedise ca boerii targovisteni l-au ingropat pa un frate al lui da viu. Si pentru ca s-afle adavarul, cautand pa frate-sau in groapa, l-au gasit cu fata in jos.
Ci cand au fost in zioa da Paste, fiind toti orasanii la ospete, iar cei tineri la hore, asa fara da veste, pe toti i-au cuprinsu. Deci cati au fost oameni batrani, pe toti i-au intepat, da au ocolit targul cu ei, iar cati au fost tineri cu nevestele lor, cu juni, cu fete mari, asa cum au fost impodobiti in zioa Pastelor, pe toti i-au dus la Poenari, da au tot lucrat la cetate pana li s-au spart toate hainile pa dansi si au ramas toti goli la piei. Pentru aceia i-au scos numele Tepelus. Domnit-au ani 15.

[preluat din „Dracula” de Matei Cazacu, pag. 168]

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula