Contele Dracula

Oricine aude cuvantul „vampir” se gandeste automat la Dracula, iar de la Dracula la „Vlad Tepes” nu mai e decat o fractiune de secunda.
De ce aceasta legatura de netagaduit?
Raspunsul este Dracula” de Bram Stoker, considerat de criticii literari drept stramosul venerabil al literaturii cu vampiri, poate chiar al romanului negru, aparut in ceasul de declin al romanului gotic englez, incheind o epoca si deschizand una noua.
La baza romanului a stat o idee stralucita, atat prin faptul ca nu mai fusese abordata atat de serios, cat si pentru faptul ca era deja adanc inradacinata in mintea oamenilor [pe atunci foarte legati de superstitii]. Un roman exceptional si totodata o opera populara, prilej de retrospective istorice si popasuri folclorice.
Personajul principal este un vampir, dar nu unul obijnuit, ci fantoma unui erou legendar. Pentru a gasi un nume corespunzator contelui sau vampir, Stoker a facut cercetari la Muzeul Britanic de Istorie si a descoperit o carte ce consemna evenimentele din sec. XV in Moldova si Valahia. Inca din primele pagini se vorbea despre Vlad Tepes!
In cercurile gotice, „Dracula” este un cuvant relativ comun. Dar la cine se refera de fapt? La contele transilvanean, rodul lui Stoker si al productiilor hollywoodiene recente… sau la voievodul medieval ce a domnit peste Valahia, aparand lumea crestina de invazia otomana prin umbra sa infricosatoare?
Si totusi, asa cum orice roman stie, Tepes nu se deda la a bea sangele victrimelor sale, cu toate ca-i placea sa-i tortureze crunt pe turci.

Sursele de inspiratie

In afara de traditiile din Anglia secolului XIX cu privire la vampiri, mai sunt cateva figuri istorice ce se pare ca l-au influentat pe Stoker cand si-a creeat personajul:
§ contesa Elizabeth Bathory [Ungaria] se scalda in sangele virginelor pentru a-si prezerva frumusetea pentru vesnicie.
§ contele de Saint-Germain [Franta] se falea ca este nemuritor si se inconjura cu 3-4 iubite, asemeni lui Dracula cu miresele-strigoi.
Romanul fiind scris, cu pauze, in aproximativ 25 de ani, Stoker si-a ales cu grija sursele, dar desi este cel mai cunoscut roman de aceasta natura, nu este primul material literar consacrat vampirilor. Desi se presupune ca „Dracula” s-a nascut din cosmarurile pe care autorul le-a avut pe cand era in vacanta cu familia la Whitby, se observa elemente preluate din „Carmilla” de Sheridan de Fenu [roman bazat aproape in intregime pe Elizabeth Bathory] si din „The Vampyre” de John Polidori [prima opera cu un relativ succes, in care vampirul este un aristocrat].
Titlul initial al manuscrisului era „The Dead Undead” [„Mortul nemort”], iar contele nu avea un nume definit. Asta pana cand a dat de numele perfect pe cand se documenta in biblioteca si a rescris anumite pasaje.
Stoker a preluat nu numai numele lui Vlad Tepes. In partea de inceput, pe cand actiunea este plasata in Transilvania, resedinta descrisa este cetatea Poienari de le Arges. Multi i-au asociat insa imaginea castelului Bran.

Trebuie mentionat ca partea in care Jonathan Harker ajunge in Carpati a fost publicata la 2 ani de la moartea autorului, sub numele de „Dracula`s Guest” [„Vizitatorul lui Dracula”].

§۞§ Descrierea personajului „Dracula” din roman §۞§

๑๑۩۞۩๑๑۩۞۩๑๑۩۞۩๑๑

Dar nu toti cititorii au fost incantati de alegerea pe care scriitorul a facut-o in ceea ce priveste numele contelui. Mai ales in prezent, occidentalii tind sa-l identifice pe Vlad Tepes cu Dracula, iar unii sunt dezamagiti de carte daca se documenteaza in prealabil despre domnitorul valah cu renume international.
Pentru a ilustra acest simtamant am sa citez din prefata cartii „Jurnalul lui Dracula”, in care Marin Mincu declara urmatoarele:

Mi l-am procurat pe Bram Stoker, l-am citit si l-am gasit deplorabil. Nu era vorba deloc de Dracula cel istoric, cel care-l infruntase pe Mahomed al II-lea; era ca si cum Stoker ar fi tinut cont numai si numai de personajul legendar.
[…]
Nu e cu putinta, vreau sa zic, sa se scrie un roman imaginar, deoarece romanul cel mai autentic se afla in fragmentele povestirilor valahe, turcesti, ruse si germane, care circulau in toata Europa inca din 1462, adica de pe timpul cand personajul mai era in viata. Da, ar fi fost interesant de stiut cum ar fi comentat eroul insusi ceea ce se scrisese despre el.

§ Dracula – primul vampir aristocrat

Reclame