Scrisoarea din feb. 1462

Pe 11 februarie 1462, Vlad Tepes a trimis o scrisoare catre regele ungar – Matei Corvin. Aceasta a fost pastrata pana-n zilele noastre si ne ofera mai multe amanunte interesante cu privire la relatiile dintre Corvin si vasalul sau, dar si cu privire la razboiul purtat de Dracula impotriva Cuceritorului Constantinopolului.
Nu pomeneste de cei 500 de tineri ceruti de sultanul in anul 1459, anul in care Vlad a refuzat sa plateasca tributul, acest amanunt fiind descoperit ulterior in cronicile lui Chalkokondyles – un apropiat al sultanului ce a consemnat numeroasele razboaie purtate de acesta din urma, de cele mai multe ori scriind chiar de pe front!
Drept catalizator ar razboiului dintre Valahia si Imperiul Otoman este prezentat refuzul de a plati tributul. Un alt cronicar al vremii – Doukas – ne precizeaza suma de 10.000 de ducati de aur, reprezentand tributul pe 3 ani si dobanzi.

Cateva dintre lucrurile ce ne sar in atentie la o lectura atenta a scrisorii sunt:
§ Vlad furnizase de-a lungul anilor informatii vecinilor sai, deci putem presupune ca Matei Corvin s-a putut concentra pe luptele sale politice interne, pentru coroana imperiala, simtindu-se protejat din partea de S-E.
In timpul domniei lui Vlad Tepes, turcii nu se bucurau de libera trecere pe teritoriul valah, astfel ca turcii nu puteau sa intreprinda incursiuni in Transilvania.
§ Vlad nu a fost obligat sa se casatoreasca in timpul prizonieratului, asa cum unii dintre istorici au presupus. Voievodul nu numai ca era de acord cu aceasta uniune, dar purta discutii cu regele ungar pe aceasta tema inca din 1461, daca nu si de mai inainte.
Iscoadele otomane il informasera pe sultan, iar acesta se temea de aceasta eventualitate deoarece in acea vreme aliantele ce aveau la baza casatorii in randul aristocratiei erau considerate inca a fi aliante durabile.
In mintea sultanului o asemenea uniune putea sa insemne inglobarea Valahiei in Imperiul Austro-Ungar [cel putin intr-un viitor nu atat de indepartat] .
Stim ca ceremonia a avut loc in 1463, cel mai probabil la Buda, dar nu stim imprejurarile exacte si nici identitatea mireseil. S-a speculat ca era fie o verisoara a lui Corvin, fie o aristocrata influenta [fiica unui magnat ungar din anturajul extrem de exclusivist al regelui].
§ Vlad a numarat in jur de 24.000 de victime [turci si bulgari], fara a pune la socoteala oamenii care au pierit in casele cuprinse de flacari.
Cronicile ce cuprindeau marturiile capeteniilor armatei valahe sustin ca acestia primisera ordin de la Dracula pentru a cruta crestinii din asezarile respective.
§ Voievodul era constient ca sultanul avea sa porneasca impotriva sa asa ca il ruga pe Matei sa-i trimita macar o parte din armata sa. Atragea de asemenea atentia ca daca Valahia era cucerita, armatele otomane aveau sa se napusteasca asupra Ungariei.
§ Tepes declara ca razboiul era oricum deja inceput si cerea ajutor numeric oricat de neinsemnat pana la Sf. Gheorghe [23 aprilie]. De asemea formularea ne poate duce cu gandul la cruciade pe care papalitatea se straduia sa le demareze pe fronturile de lupta.
╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Scrisoarea din feb. 1462 [citat]

Prea-Inaltate Doamne, milostiv noua.

In alte scrisori ti-am fost scris Mariei Tale cum Turcii, dusmanii cei prea-cruzi ai Crucii lui Hristos, trimisera la noi solii lor cei mari ca sa nu mai tinem pacea si legatura facuta intocmita intre Maria Ta si noi sa nu mai serbam nunta, ci sa ne alipim numai de dansii si sa mergem la Poarta Imparatului aceluia al Turcilor, adeca la Curtea lui, iar, daca nu ne vom lasa de pacea si de legatura si de nunta Mariei Tale, nici Turcii nu vor tine pacea cu noi.
Mai trimisesera si pe un sfetnic de frunte al Imparatului turcesc, anume Hamza-beg de Nicopol, ca sa hotarasca granita la Dunare, pentru ca, daca acel Hamza-beg, ar putea sa ne aduca in vreun chip, cu siretenii, ori pe credinta, ori cu alt mestesug, la Poarta, bine, iar, de unde nu, sa caute a ne prinde si a ne duce prins.
Dar, cu indurarea lui Dumnezeu, pe cand mergeam spre hotarul acela, am aflat despre siretenia si viclesugul lor, si noi am fost aceia care am pus mana pe acel Hamza-beg, in Tinutul si in Tara Turceasca, supt o cetate ce i se zice Giurgiul: deschizand Turcii cetatea la strigatele oamenilor nostri, cu gand ca sa intre numai ai lor, ai nostrii, amestecandu-se cu dansii, au intrat si au dobandit cetatea. Pe care am si ars-o indata. Si am ucis oamenii si femeile, mari si mici, cari locuiau de la Oblucita si Novoselo, unde se varsa Dunarea in Mare, pana la Rahova, care se afla chiar langa Chilia, din jos, si pana la locurile Samovit si Ghighen (Ghighiul bulgaresc), in numar de 23.884 de Turci si de Bulgari, fara de cei ce au ars prin case sau ale caror capete n`au fost infatisate dregatorilor nostri.
Maria Ta sa stii ca deocamdata acestea le-am savarsit in paguba lor, a celor cari ne tot indemnau cu staruintele lor sa lasam pe crestini si sa ne dam de partea lor. Deci sa stii, Maria Ta, ca am calcat pacea cu dansii, nu pentru vre-un folos al nostru, ci pentru cinstea Mariei Tale si-a Sfintei Coroane a Mariei Tale si pentru pastrarea Crestinatatii intregi si pentru intarirea legii catolice. Ceia ce vazand ei ca am facut, si-au parasit galcevurile si certurile pe care le aveau pana acum in orice parte, si de spre tara si Coroana cea Sfanta a Mariei Tale si de spre toate celelalte parti, si si-au aruncat toata turbarea asupra-mi.
Cum se va deschide vremea, adeca primavara, au de gand sa vie dusmaneste, cu toata puterea lor. Insa vaduri n`au, caci si vadurile lor la Dunare, afara de Vidim, am pus sa le arda, sa le nimiceasca si sa le faca pustii. Pentru ca pe la vadul Vidinului nu prea pot sa ni strice, ci ei vor sa-si aduca vasele de la Tarigrad si Galipole, pe Marea, in Dunare.
Deci Maria Ta, milostive doamne, daca voia Mariei Tale este sa ai lupta cu dansii, atunci strange-ti toata tara si tot poporul de oaste, si calarii si cei de pe jos, adu-i in aceasta Tara-Romaneasca a noastra si binevoieste sa te bati aice cu dansii.
Iar, daca nu vrei sa vii Maria Ta insuti, atunci fii bun de-ti trimete oastea intreaga in partile ardelene ale Mariei Tale, inca de la Sf. Gheorghe. Daca Maria Ta nu vrei sa-ti dai insa toata oastea, atunci da numai cat ti-e voia, macar Ardealul si Secuimea. Ci, daca Maria Ta voiesti sa dai vre-un ajutor, atunci Maria Ta sa fii bun a nu ne zabovi, ci sa ni spui cu adevarat gandul Mariei Tale.
Pe omul nostru, care aduce scrisoarea, de data aceasta sa nu-l intarzii, ma rog, Maria Ta, ci sa mi-l trimeti indarat, indata si iute. Pentru ca nici cu un chip nu voim sa lasam in drum ce am inceput, ci sa ducem lucrul la capat. Caci, daca Dumnezeu cel atotputernic va asculta rugaciunile si dorintele crestinilor si-si va apleca auzul cu bunavointa spre rugaciunile sarmanilor sai si ni va da astfel de biruinta impotriva paganilor, dusmani ai Crucii lui Hristos, va fi cea mai mare cinste si folos si ajutor sufletesc pentru Maria Ta si Sfanta Coroana a Mariei Tale si pentru toata Crestinatatea cea adevarata.
De oare ce nu voim sa fugim inaintea salbataciei lor, ci sa avem, in orice chip, lupta cu dansii. Iar, daca vom ajunge, fereasca Dumnezeu, la un capat rau, si va pierii terisoara noastra aceasta, nici Maria Ta nu vei avea folos si inlesnire de asa ceva, pentru ca vai fi spre paguba Crestinatatii intregi. De alminterea, sa crezi ce-ti va spune acest om al nostru, Radu Farma, ca si cum am grai noi de fata cu Maria Ta.

Din cetatea Giurgiului (?), 11 Februar 1462

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Confruntarea nocturna

Se spune ca insusi Vlad s-a deghizat in negustor turc si s-a strecurat in tabara turceasca pentru a studia asezarea.
Impartindu-si trupele in 2, Tepes a dispus atacarea in 2 etape: prima parte ataca la cateva ore dupa apus intr-o latura a taberei adverse, fiind urmata la scurt timp de atacul celei de-a doua in latura opusa. Trupele otomane ar fi fost astfel luate prin suprindere si abligate sa se imparta pentru a respinge atacut in ambele parti. Spera de asemenea ca vor pierii multi turci in ciocnire, deoarece s-ar fi trezit prinsi la mijloc.
O parte din istorici il invinovatesc pe cel ce comanda a doua parte a trupelor valahe de esecul partial al acestei lupte.
Trebuia sa fie o actiune extrem de rapida, dar eficienta, in urma careia sultanul sa-si piarda viata. Se pare insa ca a doua trupa a intarziat, iar avantul nu le-a fost pe masura.
In confuzia generala, Vlad a confundat cortul sultanului cu cel al inaltilor comandanti si nu a reusit sa patrunda pana in mijlocul taberei.
Pierderile in randul valahilor au fost mai ridicate decat isi putea permite voievodul asa ca a ales sa se retraga inainte de rasaritul soarelui.
Furios ca cel de-al doilea general i-a incurcat planurile, se pare ca i-a ucis pe cei ce aveau rani la spate motivand ca erau lasi si fugisera de dusmani. Feodor Kuritan, ambasadorul lui Ivan al III-lea al Moscovei nota:

I-a cercetat el insusi pe cei intorsi din lupta impreuna cu el. Pe oricare dintre acestia care era ranit in partea din fata il cinstea si il facea cavaler [viteaz]. Dara pe cel cu rani in spate poruncea sa fie tras cu dorul in teapa, zicandu-i: „Nu esti barbat, ci muiere!”

[preluat din „Dracula” de Matei Cazacu, pag. 204]

Mai mult ca sigur sultanul a fost insa afectat de acest atac! Venita pe acest fond, vederea padurii de tepe de langa capitala valaha trebuie sa fi fost cumpolita pentru sanatatea mentala a trupelor turcesti.
Nu e de mirare ca sultanul s-a retras, caci daca armata lui Matei Corvin s-ar fi unit cu restul trupelor valahe, sultanul ar fi suferit cu siguranta o infrangere usturatoare.
Daca analizam insa evenimentele din vara anului 1462, ne este greu sa spunem sa Vlad a fost izgonit de pe tron, asa cum s-a pretins o perioada.
Vlad a iesit in intampinarea regelui ungar si doar tradarea boierilor a dus la schimbarea sa de pe tron.
Este adevarat ca Valahia a fost jefuita, parjolita si a pierdut mare parte a populatiei barbatesti, dar turcii au fost si mai dezavantajati: nu au reusit sa cucereasca nici un oras valah, voievodul era inca puternit in momentul retragerii si a ramas in libertate.

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Razboiul cu turcii [inceputul]

Sultanul era ocupat cu frontul asiatic de razboi, astfel ca Vlad nu a suferit imediat consecintele pentru refuzul sau de a plati tributul in 1459.
Dar destul de curand [inceputul anului 1461], sultanul s-a putut concentra asupra Valahiei. Temandu-se ca nu va trece mult pana ce va trebui sa-l infrunte pe front pe Vlad si cunoscand temteramentul acestuia, sultanul a incercat mai intai sa-l atraga la curtea sa, folosind acelasi siretlic pe care tatal sau l-a folosit cu Vlad Dracul.
Sperand ca istoria se va repeta, l-a trimis pe Toma Katabolenos sa-l aduca pe Vlad la Constantinopol [botezat unterior Istambul]. Miza pe talentul diplomatic al grecului si pe unul dintre capeteniile sale ce stapanea teritorii aproape de granita cu Valahia si caruia ii daduse ordine sa iasa in intampinarea lui Vlad pe malul Dunarii.
Grecul ducea cu sine pretentia de a incasa 10.000 de galbeni de aur – triburul pe 3 ani plus dobanzi.
Katabolenos urma sa-i trimita mesaj lui Hamza cand porneau din capitala valaha.
Vlad s-a prefacut ca se supune dorintei sultanului si a plecat din Targoviste cu un numai mic de oameni, lasand instructiuni corpului sau personal sa-l urmeze cu o parte din restul armatei pe drumuri launtrice [codrii acopereau jumatate sau poate chiar mai mult din teritoriul tarii, asa cum am mai specificat intr-un articol anterior].
Nu s-a oprit la a masacra oamenii trimisi sa-l captureze ci a demarat o campanie pe malul [bulgaresc] turcesc al Dunarii. A incendiat toate asezarile intalnite in cale si a ucis toti paganii [inclusiv femei, batrani si copii].
Urmand o strategie ingenioasa, un grup a fost deghizat in straie turcesti si a simulat o retragere catre cetatea [fortificata] a Giurgiului. Cand aparatorii orasului le-au deschis portile, grupul s-a intors impotriva lor, iar restul armatei lui Vlad a profitat de confuzia generala si a macelarit trupele dusmane fara sa sufere pierderi insemnate.
Lund cu sine victimele, Vlad a dispus ridicarea celebrei paduri de tepe, rezervand o teapa mai inalta lui Hamza-pasa, pentru ca acesta sa-si „admire” in voie supusii.
Contrar legendei urbane, padurea nu a fost ridicata in Targoviste langa palatul voievodului, ci pe un drum din apropiere.
Cifra de 20.000 de tepe este probabil singura care nu a fost exagerata in pamflete; chiar Vlad indica numarul de 23.884 de cadavre intr-o scrisoare catre Matei Corvin de la inceputul lui 1462.
Padurea de tepe, intinsa pe 3km si lata de aproape 1km este deci o realitate istorica!

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Strategia de domnie [masuri externe]

In 1457 Vlad l-a ajutat pe varul sau sa preia tronul Moldovei, incheind astfel o alianta cu Stefan cel Mare, camaradul sau din adolescenta. Istoria ne dovedeste insa ca Tepes avea sa fie tradat de varul sau intr-unul din cele mai grele momente.

In incercarea de a-i ajuta pe negustorii valahi sa-si mareasca veniturile, a decis sa inchida drumurile sasilor ce se bucurau de libera trecere pana in acel moment. Le-a permis acestora sa participe cu marfurile lor [in volume mari, un fel de en-gros contemporan] in trei targuri de la granita, denumite in documente „orase depozit”: Targoviste, Campulung si Targsor.
De aici negotul in Valahia avea sa fie facut numai de vanzatorii locali.
Obijnuiti cu schimbarile dese de domnitori, de care de altfel nu erau straini, sasii au decis sa ignore ordinele date de Vlad, asa ca acesta din urma si-a trimis corpul personal [militar] pe urmele lor.
Acest corp era o noutate pentru valahi si reprezenta garda personala a voievodului. Deoarece observase modul in care actionau ienicerii din slujba sultanului, a adaptat forma de organizare si a angajat mercenari ce ii raspundeau lui in mod direct. Asemeni ienicerilor, acesti soldati erau caliti in „arta” razboiului si alcatuiau elita armatei. Pentru a se asigura ca nu-l vor trada, Vlad le permitea sa fure din asezarile inamice pe care le atacau in timpul incurziunilor.
Sasii prinsi pe drumurile valahe au fost trasi in teapa, iar avutiile pe care le aveau asupra lor confiscate.
La scurt timp dupa acest episod, Matei Corvin a primit scrisori disperate din partea sasilor din Brasov si Sibiu, in care acestia se plangeau ca fusesera atacati de Vlad. Ceea ce au „uitat” sa mentioneze insa, este faptul ca Tepes le ceruse in prealabil sa renunte la a-i mai adapostii pe pretendentii la tronul sau.
Refuzul sasilor de a-i exila pe oponentii sai a dus la incursiuni in tara Barsei [regiunea de langa Brasov] si in regiunea Amlasului [langa Sibiu]! S-au inregistrat numeroase victime si pagube materiale.

Vlad a continuat sa plateasca tribut pana-n 1459, cand sultanul a cerut 500 de tineri pentru contingentele sale de ieniceri.
Acest lucru era fara precedent in cazul Tarii Romanesti sub domnia lui Vlad Tepes, pentru ca aceasta cerinta era specifica numai pasalacurilor turcesti, iar Valahia isi pastrase autonomia. Plateau doar o suma calculata in functie de productia anuala.

 Aceasta „livrare” de tineri baieti echivala cu integrarea tarii in structurile politice si administrative otomane, adica insemna ocupatie. Insa Tara Romaneasca, chiar daca platea tribut, isi pastrase pana atunci autonomia interna; boierii ii alegeau pe domni, iar populatia isi practica fara restrictii propria religie. Turcii nu aveau dreptul sa se stabileasca permanent, sa posede locuinte, sa cumpere pamant sau sa construiasca moschee pe acest teritoriu. Singurii straini tolerati erau germanii si ungurii catolici, dar acestia traiau in comunitati inchise si le era interzis sa practice orice prozelitism religios. In schimb, ortodocsii, cum erau grecii, slavii meridionali sau albanezii, erau bine-veniti. Numai tiganii aveau statutul de robi si adoptau religia majoritatii populatiei.

[pag. 190, „Dracula” de Matei Cazacu

Aveau sa treaca insa inca 3 ani pana la izbucnirea razboiului dintre Vlad Tepes si Cuceritorul Constantinopolului.

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula