Arhivă pentru august, 2010

Cea mai cunoscută tradiţie ebraică este amuleta inscripţionată cu numele a 3 îngeri: Senoy, Sansenoy şi Semangelof, menită a-i proteja pe nou-nascuţi de lilin. Lilin, în folclorul ebraic, sunt creaturi periculoase, fiice ale lui Lilith şi ale Îngerului Morţii, Samael, cunoscut şi sub numele de Satan. Sunt demoni, cu funcţii asemănătoare unui succubus. În acelaşi timp, pe lângă viziunile erotice oferite bărbaţilor, lilin furau copii, asemenea lui Lilith.

1. Scrierile din Marea Moartă

Apariţia lui Lilith in aceste documente este discutabilă. Prima referinţă de necontestat a lui Lilith în „Cântec Slăvii”: „Şi eu, Învăţătorul, proclam splendoarea sa glorioasă spre a speria spiritele îngerilor devastatori, ai bastarzilor, demonilor, Lilith, ereticilor şi a tuturor celor care se năpustesc asupra oamenilor, ducându-i pe drumuri greşite…”

Asemenea textului biblic, pasajul avertizează contra prezenţe supernaturale rău-voitoare şi o recunoaşte pe Lilith. Deşi nu este recunoscut social-politic, poate funcţiona ca şi „O Exorcizare” sau „Cantece ce descompun demonii”, conţinând incantaţii menite a proteja împotriva acestor spirite.

Un alt text ar fi cel descoperit la Qumran, ce o descrie pe Lilith ca o femeie primejdioasă şi captivantă – „Seducătoarea”. Poemul previne că orice întâlnire cu ea e periculoasă.

„Ale sale porţi sunt ale morţii, şi de cum păşeşti în casa-i
Se arată lui Sheol.
Cei ce-i calcă pragul nu se vor întoarce,
Iar toţi ce-i ascultă dorinţa în Groapă vor ajunge.”

2. Talmud

Deşi referinţele asupra lui Lilith sunt cele mai puţine în Talmud, reprezintă cea mai consistentă imagine a ei. Talmudul o recunoaşte pe Lilith ca fiind înaripată cu păr lung, ca în Gilgamesh. Ce e unic în Talmud este pofta trupească a lui Lilith, ce lua forma unei femei pentru a abuza bărbaţii în somn.

„Nimeni nu ar trebui să doarmă singur, căci acela ce o va face, de Lilith va fi luat prizonier” (Shabbath 151b)

3. Cultul Shedim

Conform unor teorii, Lilith există încă din secolul VII î. Hr. Shedim este pluralul de la spirit, demon, iar Lilith îşi păstrează caracteristicile Shedim de-a lungul întregii tradiţii ebraice. Aceste figuri erau văzute ca nişte antropomorfe înaripate, asociate cu vântul. Se credea că păzeau palate, oraşe, case şi temple. Sacrificul uman făcea parte din practica religioasă închinată Shedimilor.

În cultul ebraic, Shedim era văzut ca un spirit rău, demon al vântului. Există 3 poveşti despre cum au fost create spiritele Shedim. În prima, se spune că Dumnezeu le-a creat, însă a uitat să le construiască un trup. A doua poveste spune că Shadimii sunt descendenţi ai demonilor, sub formă de şerpi, iar cea de-a 3-a sugerează chiar că se trag din Adam şi Lilith. O altă poveste spune că după catastrofa de la Turnul Babel, unii oameni au fost izolaţi şi s-au transformat in Shedim, Ruchin şi Lilin.

4. Tradiţia populară

Alfabetul lui Ben Sira e considerat a fi cea mai veche scriere ce o arată pe Lilith ca şi soţie a lui Adam. Documentul se presupune că datează din secolele VIII-X î. Hr şi că a stat la baza amuletelor contra lui Lilith. Textul plasează acţiunea în Gneza 2:18, când „nu este bine pentru bărbaţi să fie singuri”, iar Dumnezeu o crează pe Lilith din pământ, ca şi pe Adam. Lilith cere egalitate între cei doi şi refuză să se supună lui Adam. Nefiind ascultată de Adam, Lilith fuge.

Dumnezeu, la rugăminţile acestuia, trimite 3 îngeri: Senoy, Sansenoy şi Semangel după ea. Aceştia au încercat să o facă pe Lilith să se întoarcă, însă fără succes. Răspunsul ei a fost că motivul pentru care a fost creată a fost de a bântui nou-născuţii: 8 zile băieţii, 20 fetele. Cei 4 au ajuns însă la o învoială: Lilith avea să stea departe de copii protejaţi de amuletele ce aveau inscripţionate numele celor 3 îngeri. Totodată, 100 dintre copii ei – demonii – mureau zilnic.

Sursele cărţii sunt totuşi necunoscute. Alfabetul este o colecţie de povestiri despre eroii Bibliei şi Talmudului. Este cea mai veche sursă a conceptului: Lilith-Adam ce a devenit cunoscut în secolul 17 în „Lexicon Talmudicum” de Johannes Buxtorf.

În Evul Mediu, tradiţia populară o vedea pe Lilith ca soţie a lui Asmideus, Regele Demonilor, Demonul Desfrânării. Lilith şi Asmodeus creau demoni la nesfârşit, aducând haos. Multe nenorociri, precum oţetirea vinului, impotenţa bărbaţilor sau femeile ce nu puteau naşte, erau puse pe seama lor, iar Lilith era învinuită pentru morţile nou-născuţilor. Lumea acelor vremuri credea foarte mult în existenţa lui Lilith şi ai adepţilor săi.

Folclorul ebraic aduce [sau întăreşte]alte 2 caracteristici demonului Lilith: întruchiparea desfrânării, succubus şi vrăjitoarea ce ucide copii.

╠ Articole relationate: ╣
Vampiri in culturile antice

Cea mai sexy vampirita

Posted: august 26, 2010 by ForSaKeN in Modernisme
Etichete:, , , , , , , ,

Este vorba despre un concurs international de frumusete, la care sincer sper sa le intrebe cate ceva despre vampiri pe concurente – caci altfel nu consider ca si-ar merita titlul de „cea mai frumoasa vampirita.
Lansat de U TV, indemnul lor suna cam asa:

Daca ai intre 21 si 27 ani, înălţimea de minim 1,70 m si masuri cat mai apropiate de 90-60-90 trimite un email pe adresa selectie@steaua-rangers.com avand in titlu numele tau si continand urmatoarele date de baza: varsta, inaltimea, greutatea, dimensiuni, culoarea parului, culoarea ochilor, ocupatia, hobby, o scurta autocaracterizare si motivul pentru care doresti sa participi.
Ataseaza la email un numar de maxim 5 fotografii care te reprezinta, dintre care obligatoriu una portret, una in costum de baie (intreaga) si una in rochie sau tinuta casual.

Finala din Romania va avea lor pe 18 septembrie in Bucuresti [club Le Gaga], iar cea internationala pe 31 octombrie -aka Halloween- in Las Vegas.
In plus, finalistele castiga 10 zile de plimbare in SUA pentru a promova echipa de hochei Steaua Rangers. n

Singura apariţie probabilă a demonului Lilith in Biblia ebraică este in Isaia 34:14, prin descrierea pustietăţii din Edom.

Analiza textului în ebraică: „Ţyelpers/desert-beasts meet-howlers/jackals; a he-goat/hairy-one/satyr calls out to/cries to-his mate/fellow. liyliyth rests/reposes-and finds/acquires-a resting-place.”, tradusă astfel: „Bestiile sălbatice ale deşertului şi-au întâlnit neamurile din insulă, iar desfrânatul să se plângă tovarăşului! Bufniţa ţipătoare tot acolo va sălăşlui şi se va odihni!”

Schrader şi Levi sugerează că Lilith era o zeiţă a nopţii, recunoscută şi de exilaţii evrei din Babilon. În orice caz, afirmaţia că Lilith este o zeitate şi nu un demon, nu are un temei consistent: cartea lui Isaia datează din secolul 6 î. Hr., la fel şi dovezile ebraice aduse în favoarea lui Līlītu de a face parte din demonologia babiloniana. Oricum, această perspectivă este pusă la îndoială.

Horaţiu o numeşte pe Lilith Lamia în opera sa „Hieronymus din Cardia”. Lamia era o vrăjitoare ce fura copii, asemenea reginei din Liban, care, în mitologia grecească, era una din amantele lui Zeus. După ce acesta a părăsit-o, Hera i-a furat copii. În semn de răzbunare, Lamia a furat de asemenea copii altor femei.

În orice caz, cea mai îndepărtată viziune a lui Lilith se află în versiunea regelui James a bibliei. Acesta a încercat să traducă anumite cuvinte ebraice, folosindu-se de denumiri de animale. Pasărea acvatică „yanšup„, şi şarpele „qippoz” au devenit „bufniţă”, „bufniţa ţipătoare„. De notat este că această specie de bufniţă este asociată cu vampirul Strix din legendele romane. Acest lucru ar putea avea legătură cu traducerea din Biblia Latină, ce a tradus acelaşi cuvânt „Lamia”.

Alte traduceri:

-Bufniţă nocturnă
-Spectru nocturn
-Monstru al Nopţii
-Vampir
-Vrajitoare a Nopţii
-Lilith (în majoritatea scrierilor)
-Creatura Nocturnă
-Pasăre de noapte.

╠ Articole relationate: ╣
Vampiri in culturile antice

Status Curent – Away & Reading [cam o luna]

Posted: august 22, 2010 by ForSaKeN in ADMINISTRATIV

Dragi si drage… din motive personale trebuie sa lipsesc aproximativ o luna. Ma intorc in satul cu blocuri ce-mi este natal si unde nu mai am internet [din fericire pentru voi scarbe mici :D], dar o sa revin!
In acest timp cred ca o sa reusesc sa termin cele 4 carti despre Vlad Tepes si Dracula pe care sunt nevoita sa le citesc inainte de a demara seria dedicata voievodului.
Dar inainte de a pleca am pus in practica o idee pe care o aveam rezervate pentru luna septembrie. De dragul comunitatii pe care in timp sper sa o dezvolt, am decis sa „etalez” persoanele abonate la blog ce au site-uri personale.
Ordinea este pur cronologica… si v-am intors serviciul tuturor.

Si cum gravatar imi pune la dispozitie foarte usor imaginile… a iesit asta:

Cei ce nu se regasesc in aceasta lista, dar au blog / site sunt rugati sa-mi trimita un mail cu link si poza pe vampires.realm@yahoo.com

Am mai avut cateva articole ratacite prin calculator asa ca le-am programat. Pacat ca nu sunt atat de multe la numar.
Va las cu Lilith… :-h Enjoy ce mai ramane din vara!
Nu credeam niciodata ca o sa mi se potriveasca ceea ce urmeaza sa scriu 🙂
Wake me un when september ends! ® Green Day
PS: Sondajul ramane acelasi pentru luna septembrie.

Lilith este un demon mesopotamian al furtunii şi este asociată cu vântul. Este considerată a fi purtătoare de boli, maladii şi moarte.
Prima apariţie a lui Lilith a fost in Sumer, in jurul anilor 4000 î. Hr.; sub forma demonilor Lilitu, ai vantului şi furtunii.
În folclorul ebraic este un demon nocturn, în timp ce în Isaia 34:14 apare sub forma unei bufniţe.
O altă versiune a ei este aceea de primă soţie a lui Adam.

Mitologia Mesopotamiană

Conform scrierii arabice, „Lilith” înseamnă noapte, mai precis „creatură feminină nocturnă” sau „demon”.
„Līlīt” şi „Līlītu”, în scrierea cuneiformă, înseamnă „purtător de boli”, „spirit al vântului”.
Cea mai probabilă definiţie ar fi cea siriana, relationata cu „Lil-itu” unde „Lil” înseamnă „aer” –> „doamna aerului”, „Zeită a Vântului” şi „itud” ce înseamnă „lună”.

Prima referinţă cunoscută a unui demon similar lui Lilith a fost tatăl lui Gilgameş, in folclorul Sumerian, ce purta numele de Lillu. Despre acesta se spunea că se înfăţişa in vis femeilor, oferindu-le viziuni erotice [incubus], pe când Lilitu apărea în visurile bărbaţilor [succubus].
În Siria, demonii Lilitu vânau copii şi femei, fiind asociaţi cu lei, furtuni, secetă şi boală. Erau văzuţi ca predatori sexuali asupra bărbaţilor, incapabili, însă, de a procrea normal. Locuiau în locuri izolate, secetoase.
Lilith, „fecioara frumoasă” nu avea lapte şi deci nu putea avea copii. În textele babiloniene, Lilith era prostituata zeiţei Iştar. Oricum, în Sumer, Lilith, în slujba Inannei, fiind frumoasă, nemăritată, a fost trimisă să fure minţile bărbaţilor.
Lilith este asociată cu păsările Anzu, lei, bufniţe, şerpi, animale asociate totodată şi cu demonii Lilitu. Datorită acestui fapt, Kabbalah o vede pe Lilith ca şarpele din Gradina Raiului.
De asemenea, în Epopeea lui Ghilgameş, personajul principal a dus-o pe Lilith, sub forma păsării Anzu sau a „şarpelui ce nu se temea de nicio vrajă” dintr-un copac aflat în grădina sacră a zeiţei Iştar sau Inanna.
Imaginea lui Lilith împrumută totodată din miturile zeiţei Lamashtu. Astfel, ca fiică a zeului cerului, aceasta îşi exercita puterea asupra copiilor.

Spre deosebire de ceilalţi zei, ea provoca rău din propria-i voinţă. Seducea bărbaţi, rănea femei însărcinate, mame, nenăscuţi şi bea sânge.
Din cauza faptului că spaţiul dintre picioarele sale era de forma unui scorpion, i s-a asociat semnul zodiacal al Scorpionului, semn al organelor sexuale.

Alţi demoni asociaţi cu Lilith ar fi Alu şi Gallu.
Alu era iniţial asexual, la început cu înfăţişare feminină, luând apoi forma unui demon mascul. Alu obişnuia să intre noaptea în casele oamenilor pentru a-i teroriza. Apare de asemenea şi în legendele ebraice cu numele de Ailo, unul dintre numele secrete ale lui Lilith. Gallu, de asemenea, numit în mitologia ebraică Gilu, este un alt nume al lui Lilith. Acesta ucidea copii.

╠ Articole relationate: ╣
Vampiri in culturile antice