Arhivă pentru iulie, 2010

6. Strapungerea cu o sabia
Biserica preia motivul sabiei binecuvantate din mitul arthurian si impune drept masura de siguranta strapungerea inimii cu o sabie speciala.
Nu a fost agreeata de multi deoarece in miturile orientale exista cateva sabii cu caracter vampiric ale caror lame se imbiba de sange in momentul in care iau contact cu carnea.

7. Argintul
Exista mai multe teorii cu privire la motivul pentru care argintul este considerat a fi folositor impotriva vampirilor. Unii spun ca se datoreaza faptului ca argintul este un metal pur si il reprezinta pe Dumnezeu.
Parerile difera, dar sunt multe referinte care atesta ca argintul era folosit in ritualurile de inmormantare pentru cei cu predispozitie spre vampirism.

8. Expunerea la lumina soarelui
Aceasta metoda este de asemenea una controversata, deoarece in anumite documente emise de biserica in evul mediu, lumina solara [considerata lumina lui Dumnezeu] este suficienta pentru a distruge un vampir, pe cand exista si altele care atesta ca razele soarelui nu fac altceva decat sa lase vampirii vulnerabili, fara puterile lor.
De asemenea sa luam in considerare ca razele lunii sunt de fapt lumina solara reflectata pe suprafata lunii, deci cum poate un vampir sa umble noaptea sub lumina solara – reflectata ce-i drept?
Avem de asemenea relatari ale unor exhumari petrecute pe timp de zi, atunci cum de nu a fost ars cadavrul vampirului imediat ce a fost atins de lumina solara?
Exista mai multe motive sa credem ca de fapt expunerea la lumina soarelui paralizeaza un vampir [asociat de asemenea cu starea de „somn” a unui vampir pe timpul zilei].

9. Folosirea obiectelor sfintite [mai ales crucifixe]
Vampirii sunt considerati a fi creaturi demonice, in slujba diavolului, a caror menire este sa raspandeasca moarte printre oameni. Cel putin asa dicteaza biserica… era cu siguranta viziunea prezentata in evul mediu de catre preoti si calugari.
De aceea se credea ca orice obiect sfintit, deci atins prin bunavointa lui Dumnezeu, este eficient in a distruge un vampir [binele triumfa asupra raului].

10. Strapungerea inimii cu un tarus
De departe cea mai cunoscuta si mai des folosita metoda de a distruge un vampir, un tarus implantat in inima este eficient atat in timpul noptii – cand vampirii umbla printre oameni – cat si ziua in cimitir – cand vampirul este paralizat de soare in mormant.
Prin distrugerea inimii ce pompeaza sangele prin corp, vampirul nu mai poate sa traiasca. Sunt insa regiuni in care nu era considerata o metoda permanenta, pentru ca vampirul se putea vindeca in cazul in care tarusul era scos din inima sa.

╠ Articole relationate: ╣
Superstitii

Reclame

1. Decapitarea
Desi am putea presupune ca aceasta era o metoda sigura de a distruge un vampir, in evul mediu multi credeau ca nu este una definitiva deoarece a presupune ca centrul existential al unui vampir nu este inima, ci creierul, era considerat de biserica gresit.
In anumite regiuni, atunci cand decapitarea era aleasa drept un ritual ce trebuia indeplinit, capul era inmormantat la picioarele decedatului sau chiar intr-un mormant separat, deoarece se credea ca a-l pune in vecinatatea gatului sau a umerilor i-ar fi oferit vampirului posibilitatea de a se vindeca in timp [„lipindu-si” iar capul].
In alte regiuni insa, capul era pus intentionat la locul sau, dar inversat [cu fata in jos] pentru ca atunci cand vampirul se vindeca sa se prinda astfel si sa devina atat de dezorientat incat sa nu se mai poata ridica din mormant ci sa sape mai apanc in pamant.
Altii alegeau sa inmormanteze capul separat pentru ca in cazul in care cadavrul se ridica decapitat nu dispunea de centrul senzorial [vaz, auz, miros] si nici nu putea sa muste victimele – devenind deci inofensiv si usor de urmarit.
Fanaticii recurgeau la alte masuri de precautie ; spre exemplu:
– umpleau orificiile [nari, ochi, urechi] cu smirna;
– umpleau gura cu usturoi;
– puneau modene [uneori de argint] pe ochii decedatului;
– ardeau capul in intregime sau il aruncau in rauri / mlastini.

2. Arderea completa
Acest procedeu era considerat mai degraba un ritual de purificare decat un mod de a distruge vampirul.
Inca din timpul religiilor pagane acest procedeu era folosit asupra mortilor, deoarece se credea ca focul atot-distrugator avea sa mistuie tot raul si latura buna a persoanelor avea sa-si gaseasca drumul spre rai.
Procedeul a fost preluat de biserica si folosit in timpul vanatorilor de vrajitoare pentru a justifica arderile pe rug, dar si drept mod de a elibera sufletele vampirilor.
Corpurile celor ce erau considerati inca din timpul vietii drept viitori strigoi erau deci uneori incinerate [si cenusa imprastiata], iar in cazul in care un vampir se ridica ulterior, era dezhumat si ars pentru ca cenusa sa fie administrata victimelor pe post de medicament.

3. Scufundarea in apa sfintita
Este una dintre metodele propuse de biserica, dar nu era considerata a fi suficienta pentru ca vampirii au o capacitate foarte mare de a se vindeca, deci arsurile provocate in timpul baii s-ar fi diminuat in timp.

4. Injectie cu apa sfintita [in inima]
Partea negativa este ca ar trebui sa imobilizeze creatura si sa se aproprie foarte mult de ea. Este indicata drept o metoda folosita asupra cadavrelor atunci cand erau exhumate.

5. Extragerea inimii din corp
Desi mare parte a organelor nu mai sunt folositoare, inima este indispensabila unui vampir, rolul sau fiind acela de a pompa sangele consumat prin corpul mortului viu.
Sarbii credeau ca inima trebuia scoasa din corp, fiarta in vin si apoi reasezata la locul sau.
Grecii cereau macelarilor sa smulga inima din piept.

╠ Articole relationate: ╣
Superstitii

§ Persoanele ce mureau in urma unui presupus atac vampiric, impreuna cu acelea ce erau considerate „vampiri vii” si se presupunea ca se vor intoarce din mormant, beneficiau de anumite ritualuri specifice dupa moarte:
– indeplinirea cu sfintenie a tuturor obiceiurilor crestinesti de inmormantare [pe toata durata celor 40 de zile cand spiritul este inca legat de membrii familiei si de obiectele sale personale];
– distrugerea vampirului ce i-a cauzat moartea;
– deschiderea tuturor ferestrelor casei pana la inmormantare [pentru ca spiritul sa nu ramana in casa];
– alungarea anumitor animale de langa casa [pisici negre, ciori etc.];
– ferirea cadavrului din calea umbrelor si a razelor lunii;
– acoperirea tuturor oglinzilor si a suprafetelor intinse de apa din casa si curte [in folclor se crede ca un spirit poate sa ramana captiv in oglinzi si in apa];
– inchiderea ochilor mortului;
– punerea de monede pe ochii si/sau de usturoi in gura;
– mutilarea cadavrului prin strapungerea inimii cu un tarus;
– scoaterea inimii din corp si inmormantarea fata organul respectiv;
– scurgerea de mirna peste orificiile ochilor, nasului si urechilor;
– punerea sub barbia mortului a unui crucifix si/sau a unei carti de psalmi [cantari religioase];
– imobilizarea cadavrului prin legarea genunchilor si/sau a gleznelor, inchiderea fortata a gurii si legarea capului pentru a se asigura ca nu se mai deschide, infasurarea in covoare sau in plase;
– decapitarea cadavrului si inmormantarea cu capul sub brate sau picioare; in unele regiuni se facea o groapa separata pentru cap;
– incinerarea cadavrului.

§ Dupa ceremonia religioasa de inmormantare, la mormant se mai faceau cateva aranjamente speciale:
– punerea pe mormant [in pamant, exact deasupra mortului] de lumanari sfintite, cutite, cuie, pumnale, pentru ca-n cazul in care persoana devenea vampir si incerca sa se ridice sa se intepe in ele si sa ramana in mormant;
– la capul mortului se facea un altar continand usturoi, crucifixe, apa sfintita si trandafiri salbatici;
– pe cararile de langa morminte se puneau boabe de orez si/sau grau, catei de urturoi, trandafiri si pietre de pe fundul unui rau.

╠ Articole relationate: ╣
Superstitii

§ Victimele vampirilor prezentau mai multe simptome:
– insomnii;
– cosmaruri;
– anemie;
– somnambulism;
– urme aproape minuscule [ca de ace] provenind de la muscaturi. [nu sunt intotdeauna pe gat, unii vampiri muscand intre degete, pe maini, intre sani, pe coapse, deasupra inimii sau de sfarcuri];
– nervozitate;
– oboseala;
– slabire brusca si progresiva;
– lipsa poftei de mancare;
– dificultati in a respira;
– aversiune fata de usturoi;
– sensibilitate la lumina;

╠ Articole relationate: ╣
Superstitii

§ In cadrul unei inspectii amanuntite la cimitir erau luate in considerare urmatoarele:
– gauri in pamant [de marimea degetelor si nu numai];
– pamant deranjat deasupra si in jurul mormantului;
– prezenta neobijnuita [aproape constanta in orele inserarii] a cetei;
– pietrele de morminte sunt zgariate;
– crucile cazute sau dezmembrate;
– urme de perindari pe cararile care duc spre iesiri auxiliare sau nefolosite din cimitir;
– sunete asemanatoare suspinelor se aud din morminte in timpul apusului si al rasaritului;
– comportament ciudat al animalelor:
–> pasarile nu canta
–> cainii latra la intrare si refuza sa intre in cimitir
–> gastele se agita langa anumite morminte
–> caii refuza sa mearga in vecinatatea anumitor morminte

§ Cand era deschis un mormant se urmareau anumite semne in sicriu si pe cadavru
– ochii deschisi;
– fata rumena sau exagerat de palida;
– colti sau dinti mai lungi decat in mod normal [nu neaparat ascutiti];
– corpul este umflat [oamenii presupuneau ca de sange];
– parul mai lung decat in momentul inmormantarii;
– unghii lungi si/sau foarte albe;
– extremitati flexbile;
– lipsa decompozitiei;
– sange in jurul gurii sau in sicriu;
– ingrijitor exagerat de preocupat de anumite morminte [se credea ca vampirii hpnotizeaza groparii si ingrijitorii cimitirelor pentru a-i proteja in timpul zilei cand sunt vulnerabili];
– daca au mai fost cazuri in comunitate sau in satele din imediata apropiere;
– gura deschisa;
– ficat alb [cand este scos];

╠ Articole relationate: ╣
Superstitii