Portretul lui Vlad Tepes

Este vorba bineinteles despre portretul care i-a fost facut lui Vlad in timpul prizonieratului la Visegrad, donjonul locuibil de langa Buda unde a fost prizonier timp de 13 ani din ordinul lui Matei Corvin.
In prezent portretul este pastrat in castelul Ambras [Austria], iar cele cateva replici ale sale sunt raspandite in colectiile private ale urmasilor nobililor maghiari ce faceau parte din anturajul cel mai exclusiv al regelui ungar.
Exista mai multe gravuri [eu le-as numi mai degraba caricaturi] ce s-au raspandit in secolul XV prin intermediul tiparului, impodobind brosurile ce cuprindeau povestirile germane. Acelea reprezinta mai mult imaginea pe care acele povesti fantastice si exagerate le trezeau in imaginatia poporului, caci, sa nu uitam, acele brosuri il creioneaza pe Vlad Dracula intr-o lumina strict negativa si s-au raspandit prin intermediul negustorilor si boierilor ce ii erau potrivnici lui Tepes.

Papa Pius al II-lea il descria ca pe „un barbat voinic si cinstit ca infatisare, al carui chip  arata demn de un principe, in asa masura este sufletul omenesc deosebit de aspectul fizic.” [preluat din „Dracula” de Matei Cazacu, pag. 129]

Niccolo de Modrussa se exprima astfel:
„[Nu era] prea inalt la stat, dar foarte viguros si zdravan, cu o infatisare cruda si fioroasa, nasul mare si vulturesc, narile umflate, pielea fetei fina si rosiatica, gene foarte lungi care inconjurau ochii verzi si larg deschisi, pe care sprancenele negre si stufoase ii faceau amenintatori; chipul si barba rase, in afara mustatii. Tamplele iesite mareau volumul capului. Un gat de taur lega ceafa mare de umerii lati, pe care cadeau pletele negre si carliontate.”
[preluat din „Dracula” de Matei Cazacu, pag, 129]

Matei Cazacu ne prezinta in romanul sau istoric dedicat voievodului medieval o descriere amanuntita ce nu poate fi rezultatul decat unei  analize atente: „[…] domnitorul este infatisat in semiprofil, purtandn pe pletele lungi si buclate o toca de catifea rosie impodobita in partea de jos cu opt siruri de perle. Pe frunte, o stea de aur cu opt colturi, impodobita cu un enorm rubin patrat, sustine o egreta prelungita in partea inferioara prin cinci perle de marime considerabila. Sprancenele arcuite lasa sa se descopere ochii gri-verzi larg deschisi. Un nas lung si usor arcuit, cu nari proeminente, acopera o parte din lunga mustata bruna, dreapta, care taie fata pe aproape toata latimea ei. Buza de jos, rosie si iesita, ca aceea a Habsburgilor, delimiteaza barbia cu usor prognatism. Aceasta combinatie de nas curbat peste buze rosii este numita „cioc de papagal peste doua cirese” . Vlad Dracula poarta o camasa rosie batand in portocaliu, o tunica rosu-aprins, purpurie, incheiata cu mari nasturi rotunzi impodobiti cu nestemate.  O mantie de samur cu gaitane purpurii completeaza tinuta.”

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Prizonieratul la Visegrad

In toamna lui 1462 Matei Corvin a ales sa-i recunoasca domnia lui Radu cel Frumos si l-a luat pe Vlad Tepes cu el in Ungaria. Exista mai multe variante cu privire la ce s-a intamplat in momentul capturarii, dar cert este ca Vlad a fost dus la Buda si a fost mai apoi tinut in regim de detentie la Visegrad.
Nu era intemnitat, de altfel el convietuia cu sotia sa si exista mai multe indicii in documentele de origine maghiara care sugereaza ca-n decursul anilor cat a fost retinut pe langa curtea lui Corvin, Vlad a avut pana la 5 copiii [fete] cu noua sa sotie.
Nu stim nici cum a reusit Matei sa-i subjuge vointa; nu a vrut sa evadeze, caci daca si-ar fi dorit cu adevarat libertatea imi este greu sa cred ca ar fi esuat intr-o incercare de a evada cunoscand personalitatea indarjita si cat de initiat era in arta razboiului.

Pentru a se justifica in fata lui papa Pius al II-lea, care ii trimisese sume importante e bani pentru a finanta porrnirea unei cruciade impotriva sultanului, Matei a profitat de toate povestile care circulau in acea perioada in Transilvania.
In plus a fabricat o scrisoare pe care a pretins ca au interceptat-o iscoadele sale si a folosit-o pentru a-i fae pe europeni sa creada ca Vlad Tepes se pregatea sa tradeze crestinatatea si sa-l ajute pe sultan sa-l prinda pe regele ungar intr-o capcana.
Fragmente ale acestei scrisori se regasesc in lucrarea autobiografica a papei, aparuta in vara lui 1463. Daca papa nu a crezut minciunile prezentate in fituica [scrisa probabil de un negustor sas in Brasov], macar s-a prefacut si l-a zugravit pe Dracula folosind „culorile” din scrisoare.
Pentru a se asigura ca regii europeni ce deja fusesera de acord sa porneasca intr-o cruciada impotriva paganilor nu se vor intoarce impotriva sa periclitand coroana pe care atat de greu o obtinuse de la habsburgi, Matei a folosit tiparul [ce se dezvolta in Germania] pentru a scoate o culegere a celor mai groaznice povesti pe care le adunase impotriva lui Vlad.
Lasand mana libera sasilor sa-si exprime frustrarile legate de Dracula, incurajand exagerarile si avand grija sa treaca cat mai mult timp sub tacere victoria pe care tocmai o obtinuse [chiar daca doar pe jumatate] dupa retragerea sultanului din Valahia, Matei a avut grija sa manipuleze opinia publica -caci despre asta este vorba chiar daca la un nivel elementar- si sa se puna pe sine intr-o lumina mai buna.
Cand a fost eliberat, 13 ani mai tarziu, Vlad a jucat rolul unui general in armata lui Corvin pentru o perioada destul de indelungata [2-3 ani], pana sa urce din nou pe tronul tatalui sau in 1476.

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula