Arhivă pentru iunie, 2011

Acest caz se petrecea pe la sfarsitul anilor 1700 si o are drept protagonista pe Sarah Tillinghast, era o tanara de 19 ani care dupa moarte a devenit unul dintre vampirii din Rhode Island. De altfel acestia din urma sunt in numar de 6, se aseamana prin faptul ca erau toti femei in floarea varstei si ca perioada se intind intre 1799 [ca cazul de fata] si 1892 [cu Mercy Brown].

Sarah era o tanara visatoare care isi petrecea timpul citind poezie, cel mai adesea in cimitirul soldatilor din localitatea sa. Cea mai mare fiica a unei familii instarite de fermieri din Exeter, ducea o viata perfecta. Intr-una din zile insa a acuzat o boala misterioasa si s-a retras in camera sa. Febra a consumat-o in cateva saptamani.
Cateva saptamani mai tarziu James, fratele Sarei, a coborat la micul dejun neobijnuit de palid si de slabit. El le-a spus membrilor familiei ca sora sa il vizitase in noaptea trecuta si ca simtea inca o greutate pe piept. Membrii familiei au crezut ca ii era doar foarte dor de Sarah si ca mintea ii juca feste.
Dar a doua zi James se simtea si mai rau, iar in cateva zile a murit. Din pacate acesta a fost doar inceputul pentru ca-n scurt timp au mai murit inca 4 copii. Parintii erau ingroziti pentru ca si acestia din urma au afirmat ca fusesera vizitati de Sarah noaptea, iar acest lucru nu putea sa insemne decat ca fata lor era un vampir care revenea din mormant pentru a fura viata membrilor familiei.
Abia cand insasi mama fetei [Honour Tillinghast] s-a imbolnavit tatal a trebuit sa ia o decizie radicala.
Capul familiei, ajutat de argatul fermei pe care o detinea, a mers intr-o dimineata la cimitir si a dezgropat trupurile copiilor pentru a vedea daca era adevarat ca unul dintre ei era recipientul unui spirit malefic.
Cei 5 care au murit dupa Sarah erau in diverse stadii de putrefactie, dar desi fusese inmormantata de aproximativ 18 luni, cadavrul era intact – fara nici un semn de descompunere, ca si cum Sarah dormea. Vazand acestea Tillinghast i-a scos inima din piept [se spune ca aproape pleznea de sange] si i-a ars-o.
Dupa ce a consumat cenusa inimii ficei sale se presupune ca Honour si-a revenit si nu au mai existat morti misterioase in Exeter pentru aproape un secol.

NOTA: Am gasit de asemenea referinte la un vis profetic pe care tatal l-ar fi avut cu cateva luni inainte de moartea lui Sarah, in care i se arata ca urma sa-si piarda jumatate din recolta. Ca urmare in legendele locale, numarul copiilor familiei ucisi de Sarah este de 6 [7 cu ea, deci jumatate din cei 14 copii]. Se presupune ca in afara de mama mai exista un copil bolnav in aceeasi perioada, care insa nu a mai putut fi salvat.

╠ Articole relationate: ╣
╬╬╬ Relatari
╬╬╬ Superstitii
Petre Toma

Reclame

Kirsten Dunst [Claudia in „Interview with a vampire”]


Lena Olin [Maharet in „Queen of the damned”]


Aaliyah [Akasha in „Queen of the damned”]


Juliet Landau [Drucilla in serialul „Buffy – the vampire slayer”]


Kate Beckinsale [Selena in seria „Underworld”]


Ingrid Pitt [Carmilla in „The Vampire Lovers”]


Elena Anaya [Aleera in „Van Helsing”]

NOTA: Nu am inclus actritele care joaca in proiecte in desfasurare!

╠ Articole relationate: ╣
Filme
Interview with a vampire

Dracula
Vezi de asemenea lista completa de Sondaje

Cazul tinerei Mercy Brown este unul dintre cele mai bine documentate si renumite cazuri de [presupus] vampirism din America. In parte poate si pentru ca actiunea se petrece relativ recent, in anul 1892 mai exact, in Rhode Island in comunitatea Exeter. De-a lungul anilor s-au facut mai mult reanalizari ale evenimentelor, scotandu-se astfel la iveala povestea trista a unei familii distruse de tuberculoza si tragedia unui tata deznadajduit ce a ajuns in disperare de cauza sa-si mutileze copila dupa moarte.
Inainte de a incepe povestirea cazului, va mai retin atentia cu o precizare in ceea ce priveste tuberculoza. Poate pare uimitor, dar la sfarsitul anilor 1800 tuberculoza era inca un mister pentru medici. Nu exista un tratament, astfel ca numarul victimelor acestei boli contagioase era extrem de mare [conform unor aproximari, in unele regiuni 1 din 4 morti se datora tuberculozei]. Nu era iesit din comun ca intregi familii sa fie secerate in cursul catorva ani, asa cum a fost cazul si familiei Brown.
Bolnavul putea sa sufere mai multi ani sau doar cateva luni. Deveneau din ce in ce mai palizi, isi pierdeau pofta de mancare, incepeau sa aibe crize in care simteau ca se sufoca, aceste episoade fiind mai violente in timpul noptii pentru ca stateau culcati in pat.

Mama [Mary] a fost prima care a murit din cauza acestei boli in 1883, urmata in 1888 de cea mai mare fata [Mary Olive]. In 1890 fiul [Edwin] s-a imbolnavit, dar prima care a murit a fost Mercy in ianuarie 1892, desi se imbolnavise mai tarziu. Boala a consumat-o pe fata in cateva luni, dar dupa moartea ei, boala lui Edwin s-a agravat considebil.
Capul familiei trebuie ca s-a simtit descumpanit. Dupa ce si-a pierdut sotia si 2 dintre fete, era acum pus in fata posibilitatii de a-si pierde singurul fiu, iar medicina nu oferea nici macar o explicatie – de medicamente sa nu mai vorbim.
Dar acolo unde stiinta nu era suficient de avansata, exista un fundament folcloric si eternul tap ispasitor – vampirul!
Ajungand la concluzia ca mostenitorul sau este atacat de un vampir, dar fiind in imposibilitatea de a-si da seama cine este sursa [tineti minte ca vampirul traditional isi ataca intotdeauna familia si prietenii apropiati, ideea de „victime straine” tine de literatura gotica, nu de legende] George Brown a recurs la ajutorul unor vecini pentru a le dezgropa pe cele 3 femei.
Spre surprinderea lor, au observat ca Mary si Mary Olive erau descompuse, dar Mercy abia suferise cateva modificari. Din pacate nu si-au dat seama ca acest lucru se cauza conditiilor speciale – era o iarna geroasa asa ca trupul tinerei de 19 ani a fost foarte bine conservat.
In articolul de ziar ce a aparut la cateva zile de la eveniment se preciza ca dupa ce a fost deschis sicriul cadavrul si-a schimbat pozitia sub ochii lor. Acest lucru este explicabil deoarece Mercy a murit inainte de a incepe sa se foloseasca metodele actuale de imbalamare, deci era normal ca un corp sa sufere modificari ale pozitiei.
Inima tinerei a fost scoasa din corp, arsa si apoi cenusa i-a fost data lui Edwin, in speranta ca acesta se va face bine. Din pacate micutul a murit cateva luni mai tarziu, in chinurile tuberculozei.

NOTA: Am gasit si surse care sustin o a doua varianta.
Se presupune ca numai Mercy a fost examinata, sau numai pe ea au apucat sa o examineze si s-au autoconvins ca ea era cauza bolii lui Edwin. Deoarece tanara a murit in ianuarie, iar pamantul era prea tare pentru a se putea sapa o groapa, ea a fost asezata provizoriu intr-o cripta, urmand ca dupa venirea primaverii sa fie ingropata corespunzator. Este deci logic ca grupul sa fi inceput cu ea, desi poate aveau de gand sa le dezgroape si pe celelalte 2 femei [cum anume nu stiu, deoarece daca nu se putea sapa pentru a se faca o inmormantare, mi se pare evident ca nici pentru a dezgropa pe cineva nu se putea sapa].

╠ Articole relationate: ╣
╬╬╬ Relatari
╬╬╬ Superstitii
Petre Toma

Cum era de asteptat, marea de teens vrajite de make-up si efecte speciale a votat twilight la MTV movie awards.
Si pentru ca toate-si uda chiloteii cand se uita la Edward Cullen, filmul, desi de *****, a luat urmatoarele premii:
– best male
– best female
– best movie
– best kiss
– best movie
DAMN! Si speram ca o sa-l bata Harry Potter 😦

Data viitoare SIGUR!
Pt toate ******** care l-au votat pe Robert… un mesaj
 =))

╠ Articole relationate: ╣
ANTI-TWILIGHT

Asemeni cazului lui Peter Plogokwitz, acest incident a devenit cunoscut datorita documentelor existenta, implicit a implicarii autoritatilor austriece, reprezentate de 2 doctori ce au fost trimisi sa investigheze cele intamplate [Glaser si Flückinger]. Alaturi de cazul sus mentionat, cele ce vor fi relatate au stat la baza isteriei ce a cuprins continentul in jurul secolului XIII – bazata pe o prea saraca cunoastere a procesului de descompunere.

Arnold Paole [Arnont Paule in documentele originale] era un soldat sarb, despre care se crede ca dupa moarte a devenit un vampir, initiind o presupusa epidemie de vampirism ce ar fi dus la moartea a 16 persoane in satul sau natal – Meduegna [in prezent probabil Medveđa].
Conform variantei lui Flückinger, Arnold se mutase in regiune din partea controlata de turci a Serbiei. Localnicii au sustinut ca-n timpul vietii acesta povestea adesea ca fusese atacat de un vampir si ca se vindecase mancand pamant de la mormantul sau si manjindu-se cu sangele vampirului.
In jurul anului 1725 si-a rupt gatul intr-o cazatura, iar la 30 de zile de la moartea sa 4 persoane au sustinut ca au fost atacate de el in timpul noptii. Oamenii au murit la scurt timp dupa ce au facut aceste afirmatii, iar taranii [la recomandarea unui conducator militar] i-au deschis mormantul. Descoperind nu numai ca nu era descompus [cu unghiile si parul crescand in continuare], dar si pusi in fata unui sicriu acoperit de sange [„iar sange proaspat ii curgea din ochi, nas, gura si urechi; incat camasa, acoperamantul si sicriul erau complet acoperite de sange; unghiile vechi de la maini si de la picioare, impreuna cu pielea, ii cazusera, fiind inlocuite de altele – noi”] localnicii au conchis ca Paole era un vampir si i-au strapuns inima cu un tarus [moment in care el se presupune ca ar fi suspinat], ingropand mai apoi cadavrul.
Aceeasi procedura a fost aplicata si celor 4 ce-l reclamasera, din teama ca acestia din urma sa nu devina la randul lor vampiri.

Lucrurile au parut sa se desfasoare normal in urmatorii 5 ani, dar in iarna lui 1731 a izbucnit o noua epidemie.
De data aceasta au murit mai mult de 10 oameni in cateva saptamani.
Cronica lui Glaser [semnata cu data de 12 decembrie 1731] noteaza 13 victime in decursul a 6 saptamani [aici in ordinea cronilogica]:
– Miliza [in sarba Milica], o femeie de 50 de ani;
– Milloi [in sarba Miloje], un baietel de 14 ani;
– Joachim, baiatel de 15 ani;
– Petter [in sarba Petar], 15 ani;
– Stanno [in sarba Stana], o femeie de 20 de ani, impreuna cu nou nascutul sau, pe care Glaser noteaza ca l-au inmormantat „in spatele unui gard, unde traise mama lui” deoarece nu traise suficient ca sa-l boteze;
– Wutschiza [in sarba Vučica], un baietel de 9 ani;
– Milosova [in sarba Milosava], sotia in varsta de 30 de ani a unui oficial;
– Radi [in sarba Rade], un barbat de 24 de ani;
– Ruschiza [in sarba Ružica], o femeie de 40 de ani.
Cei bolnavi au acuzat intepaturi in coaste, durere in zona pieptului, amortire a membrelor si febra prelunita.
Localnicii au considerat ca 2 femei erau responsabile pentru aceasta izbucnire – Milica si Stana. Ambele se stabilisera in sat in urma cu cativa ani si venisera din partea Serbiei ocupata de turci.
Despre Milica se credea ca se transformase in vampir deoarece mancase din carnea unor oi omorate de vampiri, iar Stana recunoscuse ca se manjise cu sangele unui vampir pentru a se proteja impotriva lui.
Daca din acest raport nu reiese legatura dintre cele doua cazuri, Flückinger [care reviziteaza satul dupa plecarea lui Glaser] aduce noi detalii raportului anterior. Flückinger consemneaza ca localnicii erau deja convinsi la acea data ca a doua epidemie a izbucnit din cauza Milicei – o femeie ce mancase carne dintr-o oaie sfasiata de vampirul Arnold Paole.
El scrie [si semneaza cu data 7 ianuarie 1732] despre 17 oameni ce au murit in decursul a 3 luni, ultimele 2 victime dupa vizita lui Glasner:
– Miliza [Milica], o femeie de 69 de ani ce a murit dupa o boala de 3 luni;
– un baietel de 8 ani, nenumit in document;
– Milloe [Miloje], o baiat de 16 ani – a zacut 3 zile;
– Stana, o tanara de 20 de ani ce a murit in chinurile facerii dupa ce o boala misterioasa a chinuit-o timp de 3 zile [cea ce a spus ca s-a manjit cu sange de vampir], impreuna cu copilul sau nascut mort;
– o fetita de 10 ani, nenumita in document;
– Joachim, un tanar de 17 ani, rapus dupa 3 zile de agonie;
– nevasta unui soldat [probabil Milosova din raportul anterior];
– Ruscha [Ruža sau Ružica], o femeie ce a murit dupa ce a zacut 10 zile;
– Staniko [Stanjko], un barbat de 60 de ani;
– Miloe [Miloje], o a doua victima cu acest nume – ce probabil i-a scapat lui Glaser din acest motiv; un barbat de 25 de ani;
– copilul Ružei in varsta de 18 zile;
– Rhade [Rade], servitoarea in varsta de 21 de ani a unui caporal stationat in sat, ce a murit dupa ce a bolit timp de 3 luni;
– sotia nenumita a unui oficial local, probabil Milošova in celalalt raport, impreuna cu pruncul sau;
– un copil de 8 saptamani al unui negustor;
– Stanoicka [Stanojka], sotia in varsta de 20 de ani a unui soldat.
S-a raportat un singur caz in care victima a ramas constienta dupa ce a cazut la pat, Stanojka a reusit sa o acuze pe recent-decedata Miloje ca o ataca in timpul noptii, inainte de a cadea in coma.
Daca asupra victimelor apar anumite diferente in ceea ce priveste numarul [Glasner nu raporteaza decat victimele ce prezentau anumite semne de boala, specifice semnelor carasteristice pentru victimele vampirilor] si la varsta unora dintre acestea, ambii descriu in acelasi mod solutia pe care au gasit-o satenii.
Ei s-au plans lui Schnezzer – administratorul militar desemnat de autoritatile austriece, care l-a adus pe Glasner [medic specializat in bolile contagioase] sa investigheze. Acesta din urma nu a gasit semne ale unei boli si a conchis ca mortile se datorau malnutritiei, dar oamenii au insistat ca se datorau de fapt vampirilor.
In acea perioada membrii a 2-3 familii se adunau in timpul noptii si faceau cu randul de paza, fiind mult prea inspaimantati si convinsi ca mortile nu vor inceta pana cand nu vor fi exterminati presupusii vampiri.
Confruntati cu amenintarile din ce in ce mai numeroase din partea taranilor, ca vor parasi zona daca nu sunt luate masuri, Glasner a fost de acord cu dezhumarea unora ce erau banuiti [unii dintre cei dezgropati cu aceasta ocazie nu apar in lista, fiind acuzati pe nedrept pare-se]. Spre surprinderea sa, marea majoritate [cei din lista] nu erau descompusi, pe cand altii – desi murisera mai recent, erau in scare avansata de descompunere.
Glasner si-a incheiat raportul recomandand ca autoritatile sa le satisfaca cererea satenilor si sa „execute” vampirii. Recomandarea a fost trimisa superiorilor si s-a asteptat un raspuns.
A doua comisie [din care facea parte si Flückinger – un medic din cadrul armatei] a avut in principiu aceleasi concluzii, dar este mult mai amanuntit din punct de vedere anatomic, specificand ca 5 dintre cadavre erau descompuse, restul de 12 fiind inca intregi cu organele pline de sange proaspat [in loc sa fie coagulat asa cum se astepta], parul si unghiile continuasera sa creasca, pielea avea o culoare rosiatica la unele cadavre [in locul palorii] – medicii stabilind ca toate cadavrele erau in stare „vampirica”.
In urma acestor concluzii, corpurile ce erau descompuse au fost reingropate, iar presupusii vampiri au fost decapitati, incinerati si apoi cenusa a fost aruncata in raul de langa sat.

Exista la Belgrad si un raport mult mai voluminos, datand 26 ianuarie 1732, semnat de toti cei 5 ofiteri prezenti.

§§۞§§ Varianta in engleza §§۞§§

╠ Articole relationate: ╣
╬╬╬ Relatari
╬╬╬ Superstitii