Elizabeth Bathory

Elizabeth Bathory

1560 – 1614

– Contesa Dracula † Contesa Sangelui –

§۞§ Modalitati de tortura folosite §۞§

§۞§ Fecioara de Otel §۞§

§ Familia

§ Casatoria

§ Castelul Csejthe

§ Evolutia

§ Moartea contelui

§ Greseala care a dus-o la pierzanie

§ Pedeapsa si moartea

Pe urma erau impunse cu ace sau cutite speciale. Sangele curgea din belsug. Ea stia ce vene si ce artere trebuie taiate pentru ca sangele sa curga intr-un anume fel. Tot sangele era adunat cu grija in galeti care erau tinute la cald, dupa care erau devarsate in cada pe care si-o instalase in fosta spalatorie, langa jiltul de unde prezida supliciile. Pastra pentru ultimele momente, cand fetele erau de-acum inconstiente, taierea venelor de la brate si de la gat, si sangele iesea cu bulbuci. In sfarsit, se dezbraca si, linistita, pentru ca strigatele incetasera, se cufunda in cada plina cu sange, sub care ardea alt foc ca sa ramana la o temperatura ridicata. Statea astfel o ora sau doua.
[…]
Cu anii, preferintele ei se mai schimbasera. Daca inainte ii placea sa loveasca, sa arda sau sa mutileze pur si simplu, acum prefera – atunci cand nu era vorba sa extraga sangele fetelor in cantitate cat mai mare – sa taie si sa coasa, poruncindu-le complicilor sai modalitatea precisa cu care trebuiau sa-i indeplineasca dorintele. Una dintre placerile cele mai mari era sa prelungeasca un anumit supliciu astfel ca victima sa tipe intruna. Atunci, cu privire de batracian si inima de gheata, ordona:
– Inchide-i gura!
Atata tot. Asta insemna ca Dorko, Jo Ilona, Ficzko sau Mayorova trebuiau sa coasa cu ata sau sarma gurile nefericitelor, care de obicei, sub imperiul durerii, isi desfaceau insailaturile atroce facute in carne, sfasiindu-si buzele, asa ca treaba era facuta din nou. Si urletele si zbaterile continuau pana cand fata murea. Asa ca treceau la alta, apoi la alta. Totul se facea atent si razbdator, ca sa nu se piarda nici un strop de sange pentru ca doua zile la rand Erzsebet sa-si poata face baile ei dragi.
[…]
Alarmat, pastorul Ponikenus a facut ceea ce pana atunci nu indraznise nimeni. vreo cateva saptamani a stat pe ganduri daca sa-i scrie sau nu lui Ilyes Lanyi, superintendentul de la Bicse, pe care-l cunostea de cand activase la parohia de acolo. S-a temut insa sa nu fie considerat nebun sau misiva sa n-ajunga la destinatar, asa ca si-a luat inima in dinti si s-a dus personal la Pressburg pentru a face o plangere oficiala in legatura cu gravele sale banuieli.
Dar, daca el o pandea pe lupoaica, si lupoaica il pandea pe el. Ponikenus a fost interceptat la Trnava de cei mai fideli haiduci ai Contesei si adus imediat inapoi la Csejthe. Sigur ca a negat cu inversunare, dar ea nu s-a lasat pacalita. Nu se putea atinge de mizerabilul de Ponikenus pentru ca se afla sub protectia Bisericii, dar nici nu l-a lasat sa depaseasca granitele satului si ale tinutului. A dat ordine clare in acest sens.

[pagina 257-258, „Contesa Dracula” de Javier Garcia Sanchez]

Reclame