Scrisoarea din feb. 1462

Pe 11 februarie 1462, Vlad Tepes a trimis o scrisoare catre regele ungar – Matei Corvin. Aceasta a fost pastrata pana-n zilele noastre si ne ofera mai multe amanunte interesante cu privire la relatiile dintre Corvin si vasalul sau, dar si cu privire la razboiul purtat de Dracula impotriva Cuceritorului Constantinopolului.
Nu pomeneste de cei 500 de tineri ceruti de sultanul in anul 1459, anul in care Vlad a refuzat sa plateasca tributul, acest amanunt fiind descoperit ulterior in cronicile lui Chalkokondyles – un apropiat al sultanului ce a consemnat numeroasele razboaie purtate de acesta din urma, de cele mai multe ori scriind chiar de pe front!
Drept catalizator ar razboiului dintre Valahia si Imperiul Otoman este prezentat refuzul de a plati tributul. Un alt cronicar al vremii – Doukas – ne precizeaza suma de 10.000 de ducati de aur, reprezentand tributul pe 3 ani si dobanzi.

Cateva dintre lucrurile ce ne sar in atentie la o lectura atenta a scrisorii sunt:
§ Vlad furnizase de-a lungul anilor informatii vecinilor sai, deci putem presupune ca Matei Corvin s-a putut concentra pe luptele sale politice interne, pentru coroana imperiala, simtindu-se protejat din partea de S-E.
In timpul domniei lui Vlad Tepes, turcii nu se bucurau de libera trecere pe teritoriul valah, astfel ca turcii nu puteau sa intreprinda incursiuni in Transilvania.
§ Vlad nu a fost obligat sa se casatoreasca in timpul prizonieratului, asa cum unii dintre istorici au presupus. Voievodul nu numai ca era de acord cu aceasta uniune, dar purta discutii cu regele ungar pe aceasta tema inca din 1461, daca nu si de mai inainte.
Iscoadele otomane il informasera pe sultan, iar acesta se temea de aceasta eventualitate deoarece in acea vreme aliantele ce aveau la baza casatorii in randul aristocratiei erau considerate inca a fi aliante durabile.
In mintea sultanului o asemenea uniune putea sa insemne inglobarea Valahiei in Imperiul Austro-Ungar [cel putin intr-un viitor nu atat de indepartat] .
Stim ca ceremonia a avut loc in 1463, cel mai probabil la Buda, dar nu stim imprejurarile exacte si nici identitatea mireseil. S-a speculat ca era fie o verisoara a lui Corvin, fie o aristocrata influenta [fiica unui magnat ungar din anturajul extrem de exclusivist al regelui].
§ Vlad a numarat in jur de 24.000 de victime [turci si bulgari], fara a pune la socoteala oamenii care au pierit in casele cuprinse de flacari.
Cronicile ce cuprindeau marturiile capeteniilor armatei valahe sustin ca acestia primisera ordin de la Dracula pentru a cruta crestinii din asezarile respective.
§ Voievodul era constient ca sultanul avea sa porneasca impotriva sa asa ca il ruga pe Matei sa-i trimita macar o parte din armata sa. Atragea de asemenea atentia ca daca Valahia era cucerita, armatele otomane aveau sa se napusteasca asupra Ungariei.
§ Tepes declara ca razboiul era oricum deja inceput si cerea ajutor numeric oricat de neinsemnat pana la Sf. Gheorghe [23 aprilie]. De asemea formularea ne poate duce cu gandul la cruciade pe care papalitatea se straduia sa le demareze pe fronturile de lupta.
╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula

Scrisoarea din feb. 1462 [citat]

Prea-Inaltate Doamne, milostiv noua.

In alte scrisori ti-am fost scris Mariei Tale cum Turcii, dusmanii cei prea-cruzi ai Crucii lui Hristos, trimisera la noi solii lor cei mari ca sa nu mai tinem pacea si legatura facuta intocmita intre Maria Ta si noi sa nu mai serbam nunta, ci sa ne alipim numai de dansii si sa mergem la Poarta Imparatului aceluia al Turcilor, adeca la Curtea lui, iar, daca nu ne vom lasa de pacea si de legatura si de nunta Mariei Tale, nici Turcii nu vor tine pacea cu noi.
Mai trimisesera si pe un sfetnic de frunte al Imparatului turcesc, anume Hamza-beg de Nicopol, ca sa hotarasca granita la Dunare, pentru ca, daca acel Hamza-beg, ar putea sa ne aduca in vreun chip, cu siretenii, ori pe credinta, ori cu alt mestesug, la Poarta, bine, iar, de unde nu, sa caute a ne prinde si a ne duce prins.
Dar, cu indurarea lui Dumnezeu, pe cand mergeam spre hotarul acela, am aflat despre siretenia si viclesugul lor, si noi am fost aceia care am pus mana pe acel Hamza-beg, in Tinutul si in Tara Turceasca, supt o cetate ce i se zice Giurgiul: deschizand Turcii cetatea la strigatele oamenilor nostri, cu gand ca sa intre numai ai lor, ai nostrii, amestecandu-se cu dansii, au intrat si au dobandit cetatea. Pe care am si ars-o indata. Si am ucis oamenii si femeile, mari si mici, cari locuiau de la Oblucita si Novoselo, unde se varsa Dunarea in Mare, pana la Rahova, care se afla chiar langa Chilia, din jos, si pana la locurile Samovit si Ghighen (Ghighiul bulgaresc), in numar de 23.884 de Turci si de Bulgari, fara de cei ce au ars prin case sau ale caror capete n`au fost infatisate dregatorilor nostri.
Maria Ta sa stii ca deocamdata acestea le-am savarsit in paguba lor, a celor cari ne tot indemnau cu staruintele lor sa lasam pe crestini si sa ne dam de partea lor. Deci sa stii, Maria Ta, ca am calcat pacea cu dansii, nu pentru vre-un folos al nostru, ci pentru cinstea Mariei Tale si-a Sfintei Coroane a Mariei Tale si pentru pastrarea Crestinatatii intregi si pentru intarirea legii catolice. Ceia ce vazand ei ca am facut, si-au parasit galcevurile si certurile pe care le aveau pana acum in orice parte, si de spre tara si Coroana cea Sfanta a Mariei Tale si de spre toate celelalte parti, si si-au aruncat toata turbarea asupra-mi.
Cum se va deschide vremea, adeca primavara, au de gand sa vie dusmaneste, cu toata puterea lor. Insa vaduri n`au, caci si vadurile lor la Dunare, afara de Vidim, am pus sa le arda, sa le nimiceasca si sa le faca pustii. Pentru ca pe la vadul Vidinului nu prea pot sa ni strice, ci ei vor sa-si aduca vasele de la Tarigrad si Galipole, pe Marea, in Dunare.
Deci Maria Ta, milostive doamne, daca voia Mariei Tale este sa ai lupta cu dansii, atunci strange-ti toata tara si tot poporul de oaste, si calarii si cei de pe jos, adu-i in aceasta Tara-Romaneasca a noastra si binevoieste sa te bati aice cu dansii.
Iar, daca nu vrei sa vii Maria Ta insuti, atunci fii bun de-ti trimete oastea intreaga in partile ardelene ale Mariei Tale, inca de la Sf. Gheorghe. Daca Maria Ta nu vrei sa-ti dai insa toata oastea, atunci da numai cat ti-e voia, macar Ardealul si Secuimea. Ci, daca Maria Ta voiesti sa dai vre-un ajutor, atunci Maria Ta sa fii bun a nu ne zabovi, ci sa ni spui cu adevarat gandul Mariei Tale.
Pe omul nostru, care aduce scrisoarea, de data aceasta sa nu-l intarzii, ma rog, Maria Ta, ci sa mi-l trimeti indarat, indata si iute. Pentru ca nici cu un chip nu voim sa lasam in drum ce am inceput, ci sa ducem lucrul la capat. Caci, daca Dumnezeu cel atotputernic va asculta rugaciunile si dorintele crestinilor si-si va apleca auzul cu bunavointa spre rugaciunile sarmanilor sai si ni va da astfel de biruinta impotriva paganilor, dusmani ai Crucii lui Hristos, va fi cea mai mare cinste si folos si ajutor sufletesc pentru Maria Ta si Sfanta Coroana a Mariei Tale si pentru toata Crestinatatea cea adevarata.
De oare ce nu voim sa fugim inaintea salbataciei lor, ci sa avem, in orice chip, lupta cu dansii. Iar, daca vom ajunge, fereasca Dumnezeu, la un capat rau, si va pierii terisoara noastra aceasta, nici Maria Ta nu vei avea folos si inlesnire de asa ceva, pentru ca vai fi spre paguba Crestinatatii intregi. De alminterea, sa crezi ce-ti va spune acest om al nostru, Radu Farma, ca si cum am grai noi de fata cu Maria Ta.

Din cetatea Giurgiului (?), 11 Februar 1462

╠ Articole relationate: ╣
╬ Lista completa a articolelor despre Vlad Tepes
╬ Lista completa a articolelor despre contele Dracula