Boli relationate cu vampiri

† Turbarea

Sa luam, spre exemplu, cazul celebrilor vampiri sarbi din perioada anilor 1720-1725. Istoricii au demonstrat ca in acei ani, atat peninsula Balcanica, cat si centrul Europei, fusesera cuprinse de o puternica epidemie de turbare, boala fara nicio forma de tratament si fara nici o explicatie.
Agentul patogen al turbarii este un virus ce se poate transmite, printre altele, si prin muscatura.
In general, oamenii il contractau de la animale, lupi, caini sau vulpi, creaturi asociate deseori cu vampirii. Iar simptomele le puteti afla nu numai din manualele de medicina ci, la fel de simplu, o puteti face citind, spre exemplu, romanul „Dracula” al lui Bram Stoker.
Boala debuteaza cu febra si lipsa poftei de mancare. Cei afectati sunt extrem de sensibili la lumina (fotofobie), la apa (hidrofobie) si la mirosurile puternice (cum ar fi cel de usturoi).
La fel ca si in cazul animalelor, bolnavul este foarte agitat si deseori devine agresiv incercand chiar sa ii muste pe cei de langa el. Apare, de asemenea, o superexcitare sexuala.
Muschii gatului se contracta dureros lasand sa se vada dintii celui afectat. In final se instaleaza paralizia totala, iar victima moare in urma blocarii cailor respiratorii.
O moarte identica cu cea a victimelor temutului Dracula. Sa fie turbarea adevarata cauza a „vampirilor”?
„Categoric da”, sustine neurologul spaniol Juan Gomez Alonso, desi acesta admite ca este posibil ca la originea miturilor sa nu fie doar turbarea ci, mai degraba, o suma de boli.

† Tuberculoza

In vestul Europei si in cele doua Americi, o explicatie in cazul vampirismului poate fi, mai degraba, tuberculoza. Ca si alte boli extrem de contagioase, tuberculoza putea afecta mai multi membri ai aceleiasi familii, iar in cazul in care unul dintre acestia deceda, fiind urmat la scurt timp de altii, era „clar” ca se transformase in vampir.
Bolnavii de tuberculoza au deseori ochii injectati, implicit o puternica sensibilitate la lumina, pielea palida si rece, si expectoreaza sange, sugerand celor sanatosi ca singurul mod in care individul in cauza isi putea pastra lichidul vital era acela de a-l lua de la altii. Simptomele va suna cunoscut? Evident, doar sunt cele clasice din miturile vampirilor.

† Anemia

Bolnavii au o cantitate insuficienta de celule rosii in sange si rezervele de energie devin din ce in ce mai greu de sustinut in cazul in care nu se hraneste corespunzator.
In consecinta, paloarea creste de la un stadiu al bolii la urmatorul.
Pentru oamenii neinformati, acesta era un semn sigur de vampirism.

† Catalepsia

Bolnavii intra intr-o paralizie temporara, imobilitatea facandu-i pe unii sa creada ca persoana respectiva a murit. In aceasta stare, bolnavul isi pastreaza toate simturile (auzul, vazul etc.), dar nu poate sa se miste si deci asista neputincios cum este ingropat de viu.
Cand boala ii elibereaza simturile motorii, omul se lupta sa ajunga la suprafata (si uneori reuseau). Mai ales ca-n acele timpuri nu toti aveau resursele pentru a procura un sicriu.
Este usor de imaginat reactia rudelor cand dau cu ochii de o persoana pe care toti au etichetat-o deja drept moarta.

† Porfiria

Mult mai aproape de zilele noastre, mai precis in anul 1985, biochimistul David Dolphin a lansat o ipoteza interesanta, aceea a legaturii dintre vampirism si o boala destul de rara, numita porfiria.
Afectiunea, descrisa pentru prima data in 1874 de catre medicul german Felix Hoppe-Seyler, se manifesta printr-o dereglare a formarii globulelor rosii. Pofiricii au o paloare aproape cadaverica si sunt sensibili la lumina. Dintii insangerati si tendinta de a consuma sange completeaza un tablou cinic.

╠ Articole relationate: ╣
╬ Vampiri vs. Stiinta